GROTESCĂ

 

sunt veri pe soare – şi veri pe

lună – şi primăverişoare – şi

primăverişori – toţi şi toate – cu

urdori – şi-i atât de uscat şi

pustiu – crâcen luminat de

beznă – totul

încât strig după o

mamă – şi vin doar diavoli

spaghetti: aproape doar

miresme de diavoli: lichizi solizi şi

foarte solizi – mă

gazează – într-o frază – javră

euthanasiată – Edilul

Milos – mit

odios

 

o voce lină – de

benzină – îmi acoperă ochii cu

flăcări: sunt o sperietoare – într-un

lan cu canguri

e bine să sari – dintr-o lume într-o

carte – şi-apoi

mai departe – şi-apoi

pe picioare de

sloi

 

dintre coaste-mi cresc

trompe – şi-i atât de

bine să scuipi drept între

ochi – zei

fântâna arteziană din cerul

gurii – cântă o

arleziană: dintre peri – mi-a

crescut un măr – cu care

păcătuiesc – fără oprire – nici

deosebire

 

e bine când universul îşi

umflă ambii obraji – numai pentru

a-mi furniza  (cu grijă şi urgent  – ca

pentru cel mai preţios bănos

pacient – şi

excelent direcţionat) – pfluuu! – drept pe

vârful nasului – o preagraţioasă şi

evanescentă flegmă:

zebră – apoftegmă

cu febră: doar o

oaie tenebră

 

***

RUGĂCIUNI

 

chiar dacă – prin copaci – glasurile păsărilor

nevăzute nu mai

contenesc – şi picură aghiazmă din

dimineaţa privirii – e bine să îngenunchezi sub

zăbranic – şi să te rogi Lui:

Doamne – opreşte-mă din orice cale – care

nu duce la Tine!”

oricât de-mbietoare s-ar mlădia

aurorele – către inima ta – e bine să

te prosternezi pe lespedea-ngheţată a oboselii

strigând: „Doamne – nu merit

şi – te rog – depărtează aceste ispite!”

 

oricâte epopei ar desena soarele – pe retină şi

pe muchiile mobilei camerei tale – tu strigă cu vuiet: „Doamne

slobozeşte – izbăveşte pe

păcătosul din mine!”

 

nu-s lumi – lumile ce le vezi – ci doar

vocalize ale Dumnezeului tău – înaintea

de neimaginatului concert plenar – dinaintea

zguduitorului public stelar – care se ţine aici – în

încă neplănuita

catedrală a

Nerostitului Cântec

fără  cusur:  e linişte

bubuitoare – de-nceput  – pe

nicio încă ramură şi-n nicio

încă frunză a Copacului Dirijor Divin

crescând direct din Muta

Partitură Cosmică

 

***

 

BÂLBÂIELI DIVINE

 

Dumnezeu e trist – trist şi dând

impresia – din pricina norilor – a vizibilităţii

limitate – că ar fi şi meschin: un Dumnezeu supărat

îşi ia pseudonimul „Satana” – dar

n-au rost investigaţii

onomastice – în casa celui care

şi-a luat vacanţă în

muntele Sinai – pentru a-şi

completa studiile şi cercetările – cu

practica de a

porunci tunător – indiferent

ce şi cât şi cum

 

Dumnezeu a avut profesori – tot atâţia câţi

oameni a creat: fiecare om

este întruchiparea nemulţumirii

divine – de a afla – atât de

strâmb şi

puţin

 

atunci când stelele se vor

stinge – rând pe rând sau toate

deodată – va însemna fie că

Dumnezeu a aflat tot ce dorea să fie – fie că

a adormit – de o trudă

dovedit inutilă – exagerat

îndelungă

 

dascăli – respectaţi-vă

preaharnicul – graalpaharnicul

vostru ucenic: însoţiţi-l cu

fidelitate – în binemeritatu-i somn – născător de

proaspete întrebări – şi de

mereu expiraţi – vetuşti

clonaţi  – de probă

zei

 

numai învăţătura e

viaţă – nu şi

învăţaţii – nici

învăţăceii – umbre migratoare

mugind ofensive-n Tartar

 

***

 

 

 

 

ARD ARTIFICII…

 

ard artificii îngerii spre mine

pe frânghiile cerului s-avântă!

roiesc prin piept albastrele jivine:

deşi catâr – inima frântă cântă!

 

nu pot fi supărat pe Tine, Doamne

cât Tu eşti ritmul vieţii mele:

indiscutabil – mă vei duce-n toamne

dar primăvara m-a spălat de rele…

 

şi vin spre Tine-n dănţuiri ciudate

tot risipind petalele pe trepte:

cei din oglinzi – râzând pe săturate

 

mă încunună-n zodii preadeştepte!

…de-atâta blând roire de lumină

s-a şters din frunte-mi scrisul cel de vină!

 

***

 

JURNAL (SENILIZAT) DE FRONT

 

au  trecut luptele – a trecut şi

viaţa: e prea cald sau

prea frig – dar

atât

 

cine mai ţine minte războaie?

nici măcar zăvoaie şi ape

nici măcar – înverşunată-ntru viaţă – bătaia

peştilor – ori

limpezite pajişti în munţi

 

nu e pace: e prea multă

depărtare

 

au sosit sorii la masă:

se simte miros de zei

 

***

 

VRĂJMĂŞIE MOCNIND…

 

nu mai sunt tânăr de mult: Dumnezeu

mă şantajează cu

suferinţele – ca să-L

privesc în ochi

 

vrăjmăşie mocnind – o continuă stare de

vrăjmăşie – ne-a adus

atât de aproape: Îi văd

sângele pulsând – pe la-ncheieturile

Luminii

 

m-a muşcat de gât – cumplit – un

înger: mi-e lehamite să

mă-ntind după el – să

mă-ncaier cu aripi

 

oricum – plutesc în derivă

spre maiestuoasa

sălbăticie a razelor

 

i-aproape – necrezut  – exasperant de

aproape – locul de jertfă

unde ne vom

degusta – reciproc

fiinţele – eu pe-a

Lui – El pe-a mea – descoperindu-ne şi

fulgerător mânioşi – invidiindu-ne

unul pe altul  – unul altuia lingându-ne

buzele  – minunându-ne unul de gustul picant – de

mireasma celuilalt – precum de toate cele

ciudate întâlniri  – într-un atât de

lung  – obositor drum: mereu incredibilă

aventură scăpărătoare – atât de

pe oricare limbă din lume – iute

achilleană

minune

 

***

HRISTOS NU VA VENI LA MAHALA…

 

Hristos nu va veni la mahala

să-i ţină polonicul cu noroi

Satanei – preparând prânz cu moroi –

pe gheare socotind cât va renta!

 

în bâlciul ăsta de boieli şi vome

vă pregătiţi echipamentul pentru iad:

luminile din ochi se sting ori scad –

doar excrementele mai dau arome…

 

Hristos nu va veni la mahala:

îngândurat – stă-n Jilţul Judecăţii

şi-aşteaptă-umilii cerşetori dreptăţii

 

spre cer – puţinii ce-au scăpat de la hazna;

voi ce-aţi făcut din lume – zalhana

să ştiţi: Hristos nu va veni la mahala!

 

***

E-ATÂTA AROMIRE DE ALBINE…

 

e-atâta aromire de albine

din aur vechi sculptate-s flori de tei –

zefirii peste răni – să le aline

trec visele trimise de la zei…

 

e lacrimă de soare în potire

şi-atât de încărcat ospăţul vieţii:

Hristos venit la Cana Galileii

peste nuntaşi revarsă blânda-i fire

 

copacii zurbagii şi-au pierdut umbra:

ei doar mlădie dansul amintirii –

ei sunt icoane-n bolta fericirii

 

cu frunzele vrăjesc: uitată-i Sumbra…

…la nunta verii capătă loc drepţii

după ce luminează înţelepţii

 

***