strofe, cuvinte, imagini…

privesc prin ochii peştelui

lumea răsfirată în oglinda transparenţei

cioburile timpului se amestecă printre scoici

meduzele au plecat de mult

plutind spre alt ţărm

îndepărtat

*

frunzele se împrăştie roind în vânt

pe copaci egrete albe îşi zidesc destinul fără metafore

verdele s-a topit sub razele de ceaţă

stropii finţei se preling pe roua dimineţii

cocoşii cântă

slujitori ai clepsidrei cu ambrozii

*

buzele tânjesc

după cubul perfect… de zahăr

iubirea nu se poate oglindi decât în cercurile sufletului

cafeaua vorbeşte într-o limbă moartă

animalele plâng înroşind zăpada

nu mai are cine

să sape gropi

*

firele s-au întins peste goliciune

statuia trupului se tânguieşte lângă piedestal

cometele au acoperit cerul

eclipsa universului o dată la fiecare timp

sacralitatea unei grădini zburătoare

la câţiva centimetrii

deasupra oraşului plin de praf

pământul doarme

cufundată în negură, luna

se oglindeşte în el…