« Quelle est la tolérance? Attribut de l’humanité. »
Voltaire

 

Pardon, monsieur, m-ai junghiat ca Jean Valjean

în coaste – noi nu suntem nomazi, cum zici, şi

nici ţigani  – am fost pe-aici

chiar înaintea erei noastre – la Tărtaria,

dacă nu te superi – acum vreo şapte mii

de ani

 

 

ne-am încuscrit cu Roma mamă în simţiri

şi crez – schimbându-l pe Zamolxis cu Isus,

trimisul – n-avem un Notre Dame, un Louvre

sau un Père Lachaise – dar avem Doina

care-i cât întreg Apusul

 

 

„a coborât un dac de pe Columnă”

scriaţi mai ieri  despre badea

Cârţan – despre Brâncuşi, Celebidache,

Eliade – şi nu-n cele din urmă

despre Cantemir, Apostu, Noica, Ionescu

sau Cioran

 

 

la Mărăşeşti, monsieur française,

noi am oprit doar în izmene din asalt oastea

germană –  şi nu le-am zis ca mareşalii voştri

„s’il vous plaît – nici nu ne-am strămutat

la Vichy coloana vertebrală

 

 

 

gunoiul, mon ami, se-adună  cu timpul

sub retină – adesea-n cele mai diverse

forme- voi v-aţi clădit toată istoria pe

ghilotină – şi n-aţi dus lipsă – orice-aţi zice –

nici de catacombe