prânz totemic
 
 
loveau câinele cu răngile de fier
cu bocancii târşiţi prin noroaie
paştele mătii de javră zise unul
azi e chiar Paştele şi n-avem miel
atunci să-l belim pe ăsta zise altul
să-l belim strigară cu toţii în cor
şi-i retezară capul din gât c-un topor
apoi îi traseră trupu-ntr-o ţeapă
fără de cap mai aduce a oaie muică
Dumnezeu să-l ierte şi să fie primit
ne mai trebuie o sticlă de ţuică…
 
 
cotidiană
 
a dracului mai pute democraţia asta
se plânse omul fără niciun căpătâi
precum o curvă naşpa pute
zise cel dintâi
nu m-aş mira ca mâine să mâncăm
şi oameni
Doamne fereşte râse omul cu băşici
pe mâini
cât încă mai sunt resturi şi gunoaie
mai bine ne oprim la câini
 
 
disperare
 
 
grijania ei de viaţă murmură sfrijitul
scociorând printre resturi şi sticle de
plastic
ăştia-şi mănâncă şi coliva de praznic
şi rahatu-şi mănâncă zise cu tristeţe
femeia c-un dinte
o să rugăm morţii să iasă afară
şi să ne lase pe noi în morminte