Vântul cântă cu glas stins

Un sentiment demult aprins

Şi inima-mi mângâie uşor,

E mişcător!

 

Mă face să uit de tot,

Când soarele e mort,

Cad lumini de vis,

Parc-aş fi în paradis.

 

Iluzie deşartă,

Idee, aspiraţie irealizabilă

Se leagă târziu în noapte

Când lumea-ntreagă doarme.

 

Dar treptat, cântecul s-opreşte,

Liniştea pătrunzătoare se iveşte,

Imaginile-nlănţuite sunt adormite,

Risipite.

 

O, noapte albă, lunecoasă,

Netedă, misterioasă,

Îmi dai speranţă,

Încredere în viaţă!