monsieur octopus

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

furie sfântă / amerika /  nebunii / monsieur octopus

furie sfântă

de la manele la rock şi invers
pentru că asta înseamnă fastfood life

 
urcă pe munte
aruncă prima piatră fără să-ţi pese
oricine poate minţi demiurgii
puritatea nu mai e demult la modă
 

lasă-i pe câini să urle
viaţa lor aparţine condorilor
 

strânge ouă de chihlimbar în gheare
pământul trebuie aruncat în gura celor muribunzi
mai mult
mai rece
mâinile alunecă pe sânii calzi
fă sex şi uită de moscove
 

ascultă,
un cântec sonat
străfundurile arctice ale templelor din salem
muezinii urlă disperat
bogăţia nu este o stare de spirit!
 

înjură zeii, violează soţiile sfinte
cu toţii ştim
strugurii sunt acri
fericiţi cei superficiali
 

vă oferim otravă în rate
acum la cele mai mici tarife
acoperire garantată
sinuciderea este cool
din punct de vedere cultural
nu-i aşa…?

amerika

eu vreau
iar asta le este îndeajuns îngerilor falşi
 

oamenii vor învăţa până la urmă
să iubească biciul
aerul strânge oasele carbonizate mestecând grăsime
generaţiile de culturi ecologice scrâşnesc din dinţi
pumnul aruncă sirop şi muştar
condimente amestecate între pulpele grele
 

priveşte femeia
încearcă să înţelegi dansul
vei descoperi că bara vibrează
iubire
 

trezeşte-te dimineaţa scuipând spre orizont
armatele se apropie strigând moarte
 

eu vreau
putere nelimitată
muriţi, porcuşorilor cu şepci ruseşti!
 

tu simţi limitările unui drug
din suflete întoarse
 

plângi, transformă-te în thalia
în definitiv
îmi plac oamenii care mă fac să transpir

 

nebunii

 

“Când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinţei tale.” 

Paulo Coelho – Alchimistul

cerul se aprinde aruncându-şi litaniile albe
dă din cap pe ritmuri de samba
piticii se îngrămădesc la uşă
 

priveşte muntele
întinde mâna
arcuieşte-ţi degetele
dacă iubeşti îndeajuns vei vedea liniile
Sacateca dansează
 

crezi în puterea strigătelor
stoarce sângele şi plescăie viaţa celorlalţi
luna se va întoarce şi mâine
pe un scut albastru

pregăteşte-te
când vin toţi nebunii cu pâine strigând că e trupul lor,
întreabă-i
ketchup nu aveţi?
 

şi dacă urlă spre ceruri
implorând iertarea egoiştilor
şopteşte-le la ureche, zâmbind elegant
 

lmao
you fucking noobs

 
monsieur octopus

*

 

intră în catedrala de argint

lumea aşteaptă timpul încleştărilor

priveşte şi învaţă

 

valurile îmbrăţisează nisipul storcind plăsmuiri

deasupra norilor realitatea îşi scuipă îngerii de carton

aleargă spre zorii cei mai reci

acolo prinţesele fac striptease pentru zmei

tot mai aiuritor

titirezul halucinant al pasiunii

 

zâmbeşte şi întinde mâna

strânge pentru că poţi

monştrii se vor naşte încă o dată

din suferinţele seminţelor

 

totul este plătit

lasă-te pe spate

spune povestea unui vechi nemuritor

şi bucură-te de spectacol

cerurile se alintă

doar pentru tine

 

monsieur, nu uita

ai nevoie de foarte puţine agheasme

o cruce, o glugă

şi un ciliciu albastru

 

 

**

 

 “Eu sunt Bufniţa”, îşi şoptea în sinea lui după ce îşi alegea prada. “Sunt o pasăre de noapte!”

                                                            Mary Higgins Clark – Sunt o pasăre de noapte

 

zboară deasupra cimitirului

lumânările ard aerul zvâcnind poveşti nemuritoare

sânge şi cruci

iubire şi pământ

caută cel mai înţelept vierme

pasiunea naşte muşte şi purceluşi zemoşi

în fântâni vei găsi cadavrele salvatorilor

fumul stinge maicile caritabile din noi

învaţă să lupţi

 

eşti un robot din aluminiu

forţează-te să iei înfăţişarea

unui vultur de inox

 

 

***

 

“For so long will I live to see that she takes those children’s hands and walks on,

Walks on,

Walks on…

From the Negro Corner with one last dream.”

 

                                    Katrice Yernell Williams – Elements of a Negro Street Corner

 

un oraş întunecat

caută bătrânul pădurar

trage toporul după tine

ai nevoie de sânge pentru a rămâne tânăr

virilitatea cere sacrificii

învaţă să fii acolo

când fluxul mătură cadavrele

 

caută prin buzunarele morţilor

poţi construi din resturi împărăţii

vâsleşte mai departe

zilele ploioase te urmăresc în van

 

noaptea merge aşa cum şoptesc îndrăgostiţii

nu mai arde lumânări

fiecare zi e un dar

învaţă să ucizi cu zâmbetul pe buze

înţelege că şi oamenii

trebuie treieraţi

 

 

****

 

caracatiţa ucide copii

unde sunt teoreticienii apocalipsei?

suferinţele se împletesc cu săpunul

domnişoarele egoiste trebuie să se spele pe mâini

 

sparge fereastra

defenestrează–l pe dumnezeu

sofia îţi va fi deschisă

roşie ca focul

învaţă să ai curaj împotriva versificatorilor sterpi

virginele te aşteaptă de fapt după colţ

 

dă foc la munte

nu renunţa niciodată

cineva încearcă să mintă

 

vino la ultima înviere şi întreabă-i pe toţi

nu zău?

 

 

*****

 

“Indiferent de ocazie, durerea serveşte exclusiv egoului.”

                                                           

                                                                        Anthony de Mello – Rugăciunea broaştei

 

bucură-te

ai pentru cine să suferi

universul scuipă prin lupa de chihlimbar

unde este ultima profeţie?

condorii muţi zboară spre orizontul îngălbenit

poveste de dragoste în sepia

 

tânărul meu ucenic

amestecă iubire şi ură

doreşte–ţi ciocolata cea mai dulce

 

nu te preface mort

nu plânge pentru ceilalţi

 

învaţă să fii puternic

lumea îţi stă la picioare

 

trebuie să şopteşti doar atât:

vreau

să se facă voia mea!