ţinut frumos
cu praf de stele,
învârtejit
în rotiri de inele,
corole albe,
pe scoarţe şi ii,
tu, moş crăciun,
de unde vii,
în sănii-salbe?

 

în grădină,
parcă-i un mit,
totul tivit
cu stele –lumină.
drum către cer,
alb în eter,
aurorelor pară
pe umeri de ţară.

 

vin craii
cu steaua
şi scârţâie
neaua
se naşte un prunc
în chinuri amare,
păstor peste lumi,
pe-a vieţii cărare…