Marţi cu RH negativ / Sângele meu novice… / Să prind umbra Lui

Marţi cu RH negativ

Am îngenuncheat-o
şi pe asta.
Am ademenit-o cu jar
 tolănit pe tava Salomeei,
  dar câteva iţe de orgoliu
din orologiul Meduzei
 i-au reînfiletat
capul bunei speranţe.
Am învins
 hoardele de ceruri,
toate câte păreau
că mai hotărăsc,
până la mine.
Le-am dezbrăcat
ca pe o cămaşă dezamorsată,
din care iubitul
mi s-a eliberat de mult,
trăgând-o peste cap.
Şi-n urmă se-ndesi
 pădurea de trecut –
de netrecut.

Sângele meu novice…

De dimineaţă,
 la interogatoriul ciorcârliilor,
totul era neschimbat:
„Aport!” am strigat,
la fel ca-n urmă
cu vreo două vieţi,
şi ceva,
 dar îngerul şchiopăta,
în continuare,
de azurul stâng…
Spre Răpciune,
sângele meu,
încă novice
într-ale stufărişului,
a semnat  în alb
blestemul
 nedezminţitei absenţe…

Să prind umbra Lui

Ceva se linge pe degete
de speranţa mea.
Abisu-mi descântă
pe frânghie înaltă
iluzia.
Am apucat
să prind umbra Lui,
chiar pe când îmi cădea
pe pagina de graţie…
Aşa că, Pândarule,
pentru încă o clepsidră,
 linge-te
 pe bot!