(lui Ion Stratan)

 

 

Nu ştiu nimic, am năzăriri.

Lacomă, despărţirea de sine

a poeţilor peste care calc neatent

nu mă dezvaţă.

Le scriu pe pietre numele şi

le arunc în râuri să curgă,

e tot ce cred că fac.

 

Numai şpriţuri ratate am preparat

până acum. Mâine oricînd

corpul meu scămoşat

va intersecta o pasăre urâtă cu

pene arse de viteza frigului.

Preocupat de întregirea educaţiei

caut profesor de murire.