ANTIHRIST
 
la început am plâns înăbuşit
apoi am învăţat să tac cumplit:
la piept îmi ascundeam crimă cu crimă
…era o bucurie fără rimă…
 
urăsc din cer în cer şi cumpătat
pe Dumnezeu îl sting sub un călcâi:
în rest – heruvi sau sfinţi – tot ce-am ratat
îi vând la kilogram – ca pe momâi !
 
e-atâta beznă-n gândul meu de zi
e-atâta disperare de-a nu fi
că-n bătătura iadului – Satan
 
e zgâlţâit de febre – uragan:
da – vă urăsc – vă sting  – la rând – pe toate
…şi rai – şi iad – rămân un jalnic: „poate”…!
***
 
ÎNTÂLNIRE
 
viermi mustăcesc – aşteptându-mi
hoitul: toate cărţile din lume – discursuri
academice – toate zâmbetele politicoase – nu pot amâna
neprotocolară – întâlnirea
 
singurele flori dăruite: smocurile
de păr albe – tot mai dese – care-mi
conving acoperă (în consimţită linişte) mâinile – şi
rând pe rând – rănile
amintirii
 
un mormânt de păr alb – mi-a
ambalat – deja – şi expediat în
necunoscut – contur cu
contur: informul
m-aşteaptă
 
v-au minţit: acolo nu e tămbălău
ceremonie cu îngeri – nicio rază: doar un
balot – recepţionat cenuşiu – de
cine trebuie
***
 
RISIPĂ INUTILĂ
 
risipă inutilă – de
linii – contururi – de voci – de
mişcări
 
ţinta finală: o tăcere insidioasă
monotonă – de vată
greţos îmbibată – în
cloroform
 
ce părere are
sufletul – despre tot acest
aranjament?
…cine-l
întreabă?!
 
acum – toţi sunt grăbiţi cu
urgente – formalităţile
***
 
PRIVITORUL DE GAURĂ
 
am deschis – larg
ochii: văd o
gaură – o imensă
gaură
 
nimic nu înseamnă
nimic – totul înseamnă
nimic – nimic nu se diferenţiază de
nimic
 
cine sunt? – dar – oare
sunt? – şi ce înseamnă
să fii-sunt”?
 
un privitor de
gaură – cel mult
 
în ce cred? – în
nimic – decât că
totul este o
gaură
 
am spus vreodată un cuvânt
ceva măcar – adevărat?
habar nu am ce-i
adevărul
 
trebuie – deci – să
închid ochii
 
cât mai repede – şi
strâns
 
…şi să nu-mi uit
rolul – în
lume: l-am construit atât de
migălos – pe cât de
mincinos
***
 
GRAIUL-GRAALUL
 
bătrâne Doamne – între –  întunecate
crengurile Tale – îmi caut
inima
 
dintre ele – un roş
Măr cade: din el se
înfruptă popoarele –  şi de-atunci
grăiesc neamurile singurul grai cu-nvăţare
al Tău: sfinţenia
 
e atâta negrăită
Lumină – clocotindă tăcere – aşteptare rămasă
îngerilor  – în frunzişul din care
spre omenirea-nsărăcită dezlegatu-s-au – în sfârşit
glorioase – Rădăcinile Izvorâte-ale
Graiului-Graalului
***
 
SUNT REGII LUMII STRÂNŞI LA JUDECATĂ…
 
sunt regii lumii strânşi la Judecată,
îngenuncheaţi sub clopote de cer ;
El nu-i un vis: e Trăsnet şi e Tată!
…s-a şters cotlonul laşului: „eu pier”…
 
în nemurire surghiuniţi – cenuşă
venit-a-acel „acum” de necrezut:
căci spre Hristos – doar lamura e uşă!
…acum  – ferice-i cel ce-a fost durut!
 
n-ai un’ să-mpingi nici după cin’ te-ascunde:
privirea Lui te arde – te pătrunde –
iar împăraţii neamurilor toate
 
se zvârcolesc în pulberi preadeşarte…
smerenia nu-i mască de o seară:
nu-ţi jupoi viaţa? – ‘geaba cauţi Scară!
***
 
SITUAŢIA LA ZI…
 
din papagali şi peşti, elfi din norvegii
se-aleg, să fie demni de tot dispreţul;
târfele dau, solemn, mâna cu regii,
pentru-a-şi fixa imaginea şi preţul!
 
palate coapte au, ca sâmbur, Slinul –
la Turma Lumii-i  Măscărici păstorul;
şi magi şi parlagii fonfăie-aminul:
corciri de neamuri nasc  – Aligatorul.
 
luminii vii-i se  termină mosorul,
temple vădesc tăria de scapeţi,
zeul se vinde pe cât ia actorul –
 
tolba din soare-i goală de săgeţi…
…şi-n târgul scârnav, e-astronomic scorul
celor ce-s răstigniţi, pe rând, Poeţi…
***

PESTE VOIE, PESTE ŞTIRE…
 
au fost furtuni de păsări şi-altare-arzând de roade
dar s-au smintit –  frăţeşte –  limbrici şi nibelungii –
au fost ucişi cu pietre prorocii de noroade
cei orbi – cu-nţelepciune – au devenit şi ciungii…
 
cutremure de verde au otrăvit Grădina
şi-a fost – în vara asta – Hristos – din casă-n casă:
aprins-a rugăciunea şi-a sărutat lumina
pe fruntea celor care durerilor se lasă…
 
a fost şi răstignire – a fost şi Înviere
au spumegat scuipaţii – Mireasă arde Floarea!
…puţini au fost la nuntă – puţini şi la veghere:
 
tot cerşetori se pleacă apostolii din zarea
tot sângerând în beznă – călăi – centurionii…
dar Buna Veste zboară – înflăcărând eonii!
*
 
peste voie, peste ştire
s-a aprins de-o amintire:
Hrist din lacrimă învie
…chiar de lumea-i tot sanchie…!
***