Ielina / Flori şi fructe / El, cel care / Grâuian
Ielina
Ea a văzut la ceas de foc în crâng
poiana-n care ielele se strâng,
sub jarul unui gând de umbră ce-i
răscruce-aprinsă-n jocul de idei.
Ea e făptura despre care spun
ceilalţi că este un poet nebun.
Cea care-n crâng, la vreme de noroc,
văzut-a-ncins al ielelor soroc,
război de suflet şi-a dorit să-nşire,
să ţeasă-n seară basmul de iubire…
Dar ielele au pedepsit-o crunt
pe fata care le-a văzut jucând :
neîntâlnindu-te-mi răscumpăr vina
de-a fi proscrisa ielelor, Ielina.
Flori şi fructe
Crini şi soc, vâsc şi dor, frunze gri.
Dac-aş şti că te-ntorci, aş clădi.
Mărgărit, mosc şi jar, fructe vii.
Dac-aş şti că te-ntorci, aş sădi.
Joc de fân, grâu şi meri, bucurii.
Dac-aş şti că te-ntorci, aş trăi.
El, cel care
Stai în faţa mea, strop arar de vin,
să m-atingă gândul rece mai puţin.
Stai asupra mea, strop pătrat de rouă,
să mă rupă gândul cât mai greu în două.
Stai în mintea mea, strop crescut în jar,
să-mi aud suflarea rar, mai rar, mai rar…
Stai pe suflet, umbră, scut la tot şi toate,
să nu mă rănească, el, cel care poate.
Grâuian
La gura sobei toarce basmul blând,
ca o pisică moale, la căldură,
se-nşiră iţe despre dor şi ură,
ţesute-n ţara Regelui Nicicând…
şi-n zarea frântă-a unui fost elan
cu coarne preschimbate-n colb de aur,
stau patru gnomi, un urs şi un balaur,
iar eu n-am să ajung la Grâuian.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.