Moș Nicolae

Mare ghiduș
acest Moș Nicolae!
După ce un an întreg
el stă pitit
în amintiri
și-n imprecise prevestiri,
deodată
– în ziua sorocită
de crezul repetării –
speranțelor dă glas
prin dulcea sa manie
de-a scotoci-n ciubote,
ca basmu-n lume să adie
și joaca pentru om
izvor de bucurii să fie.

Dar ce de moși ar trebui
să umble-n lume cocârjați
cu traiste pline de-omenii
pentru desculți și-nfometați!

Extaz divin

Întronizat ca rege-al jertfei
pe crucea milenarelor suspine,
ce pârghie Pământului servește
la smuls din a păcatului robie,
El veacurile-mbogățește
și sens istoriei conferă
când spre înalturi arcuiește
golgoticele făptuiri,
precum o punte de lumină
pe care an de an coboară
spre-a viului etern dovadă
ca-n om speranța să nu moară.

Ești unic și ești Tot în toate –
o taină și o călăuză,
Motorul Prim aristotelic
și punctul cosmic arhimedic.


Floarea viului

Floarea viului apoteotic
pe stea s-a călătorit
și-ntr-un grajd din Betleem
peste Prunc a stăruit,
ca și o orbii să o vadă
și să creadă
că din El are să iasă
și-o să se desăvârșească
viața-n dragoste-mbăiată,
care moartea va învinge
și păcatul îl va frânge
dup-a Tatălui socoată.


Și iar vom fi

Și iar vom fi ce am mai fost
– ai sorții jucării fragile –
și cu-amăgiri ne-om înfrupta
cum dat ne-a fost de ani de zile.

De ce să fie noul an
mai bun ca cel de dinainte,
când tot românu-i pregătit
din ne-mpliniri să-și facă ținte

și când aleșii cârmuiesc
în balta vechiului Fanar,
ce colcăie de ciocoime
ca viermii grași pe-un hoit varvar.

Ba și mai și, ni se vestește
că-i nepereche România
azi ca și ieri cu-a sale crize
mai silnice ca sărăcia.

Fiind prezentu-ncrâncenat,
iar viitorul taină-adâncă,
românului i-a mai rămas
să dormiteze și să plângă.

Deriva istoriei

De-atâta recitit,
istoria s-a ciumpăvit,
încât istoricii
– împlătoșați cu alifii robace –
au răscolit pământu-n lung și lat,
pe morți scoțându-i din morminte
și-n vii zvârlind cu oseminte,
ca noua carte să se nască
și să crească
spre-a Fiului înștiințare,
că poate-a fost o nălucire
și-o viguroasă amăgire
de milenarul adevăr
irupt din Căpățâna omenirii
nu-și are loc de cinste în istorii.