Să mă așez un pic aici că am obosit de nu mai pot, sper că nu te deranjează, da’ toate băncile sunt ocupate, nu știu de ce în parcul ăsta sunt atât de puține bănci la umbră, nu, am loc suficient, nu-i nevoie să te strângi așa, doar să-mi așez sacoșele, ca să nu le pun pe jos, e cam murdar, uită-te la mucurile astea de țigară, ce nesimțiți, nu puteau să le arunce la coș, Cuchi, nu te duce acolo, nu știi ce să mai faci în parcul ăsta, nu mai ai loc să plimbi un câine de atâția copii și măcar dac-ar fi bine-crescuți, dar nu, nu mai sunt ca pe vremea mea, îi răsfață prea mult părinții, Cuchi, vino aici am spus, nu știi ce poți să pățești, dar tu nu scoți niciun cuvânt, ești mută sau ce? ai un bebe drăguț, e fetiță, mi-am dat seama după costumașul roz, da, spuneam că în zilele noastre copiii sunt atât de răsfățați și obraznici, uite doar azi dimineață băiatul vecinilor de la parter i-a legat de coadă lui Cuchi niște felii de lămâie, nu mai poți să lași câinele singur nicio clipă, da’ tu nu vorbești deloc, ești mută, aha, înțeleg, bine, ajunge să dai din cap, poate bebele tău n-o să fie la fel, acum s-au descoperit atâtea remedii, da’ tot alea naturiste sunt mai bune, uite, eu săptămâna trecută… ce, pleci? a început bebele să plângă, înseamnă că el nu-i mut, bine, pa, ne mai vedem pe-aici că eu trec zilnic când mă întorc de la piață…

 

…uite că ne-am întâlnit din nou, ce bine de tine că doarme bebele, stai liniștită pe bancă și n-ai de ce să-ți faci griji, Cuchi, vino la mama, îmi place banca asta, e mereu liberă, mamele evită să se așeze că e prea aproape de chioșc și copiii vor mereu ceva de aici, e greu în ziua de azi, uită-te numai câte jucării și dulciuri de tot felul, lumea spune că e cumsecade vânzătoarea, n-aș zice, dar cică i-a spus unei doamne că înghețata e de anul trecut, era în termen și totuși i‑a zis, aiurea, cred c-a vrut să-și facă reclamă, acum toți au încredere oarbă în ea, și-ți spun eu că e ceva între ea și vânzătorul de vată de zahăr, ăla de vine în week-end, nu pricep ce-o vedea la ea că arată ca un soldat, da’ unora le place așa, apropo, tu ești măritată? că văd că verighetă n-ai, de ce ridici din umeri, da, așa e, unii bărbații sunt nemernici, nu toate au norocul pe care l-am avut eu cu Tase, Dumnezeu să-l ierte că bun om a mai fost, adevărat că avea și el metehnele lui, îi cam plăcea să bea și atunci avea mână grea, dar eu mă învățasem, și pe urmă când se trezea era cel mai cumsecade om, da, sunt doișpe ani de când s‑a dus, nici nu-ți vine să crezi cum trece timpul, Cuchi, Cuchi, lasă cățelușa aia, uită-te tu un pic la sacoșele astea să mă duc după el că acu’ iese-n stradă…

 

…ce aiureli poate să spună și vânzătoarea de la chioșc, auzi, că oamenii sunt de două feluri, cei care taie lămâia în felii și cei care-o storc și aruncă pe urmă coaja, ce prostie, păi normal că o tai felii subțiri, la prețurile de-acum nici nu poți altfel, și pe vremea lui Ceaușescu făceam la fel fiindcă nu se găseau, dar aveam noroc că Tase era gestionar la Alimentara, altfel de unde lămâi, dar și-așa, cum să-ți bați joc și s-o storci, numai că tinerii din ziua de azi nu știu nimic, ei nu se gândesc la ziua de mâine, doar distracție și-atât, se bâțâie toată noaptea în cluburile alea, beau te miri ce și dup‑aia se miră că n‑au bani, păi eu cu Tase am pus deoparte bani frumoși, păcat că s-au dus pe apa sâmbetei cu inflația aia de după revoluție, dar tot am apucat să ne luăm un televizor color cu ce depusesem pentru mașină, Tase avea fler, i-a scos la timp de la CEC, alții au rămas cu buzele umflate, așa era atunci, așteptai câțiva ani la rând ca să-ți vină mașina, ce să înțeleagă ăștia de acum care-și schimbă mașinile ca pe cravate, da’ tu cu ce te ocupi? bine, acum stai cu copilul, dar ai și tu o meserie, ceva, sau stai acasă, nu înțeleg semnele tale, după haine nu pari una cu pretenții, acum fetele se îmbracă numai de la magazine de firmă, își dau tot salariul pe haine, eu n-am lucrat niciodată, am stat acasă cu Norel, câștiga Tase suficient, dar tu ești tânără, nu știi ce însemna pe vremuri să lucrezi la Alimentara, era mai tare ca un director de mall azi, era respectat și temut, iar Norel n-a avut niciodată probleme la școală, orice se putea rezolva cu un salam de Sibiu sau un kil de banane, dar după revoluție…

 

…păi da, nu ne-am mai văzut de ceva timp, cu ploile astea n-am mai trecut prin parc, și pe urmă săptămâna trecută cu toate omizile alea, oribil, până și în blana lui Cuchi am găsit o omidă, bine c-au stropit ăștia că nici nu mai puteai ieși pe stradă, dar nu știu cu ce-or fi dat că lui Cuchi i-a apărut o eczemă, ce-a crescut bebele tău, nici nu-l mai recunosc, vino mai aproape să-ți zic ceva fără să ne-audă vânzătoarea, am auzit că e însărcinată, cică tatăl e vânzătorul de vată-de-zahăr, ți-am spus eu că e ceva între ei, dar ea cred că are aproape patruzeci de ani, ce i-o mai trebui copil, mai ales că acum poți să faci avort, nu mai e ca pe vremuri când intrai la pușcărie dacă te prindea, nu te uita așa la mine, nu zic să facă avort, poate e credincioasă, dar cică vânzătorul de vată-de-zahăr e însurat, iar ea e nemăritată, ce-o să facă singură cu un copil și cu chioșcul ăsta, în fond treaba ei, ce-și face omul cu mâna lui, bine, nu zic de tine, că nici tu nu ești măritată, parc-așa ai zis…

 

…credeam că azi nu te găsesc aici c-am ajuns mai târziu, Cuchi a fost indispus, cred că nu i-a picat bine mâncarea, eu nu-i dau boabe de-astea la care fac ei atâta reclamă, mănâncă și el ce mănânc eu, dar ce cercei frumoși ai, azi te-ai aranjat, te întâlnești cu cineva, las’ că-mi dau eu seama, foarte bine, ești fată tânără, când aveam vârsta ta Norel era deja la școală, n-am mai făcut alții că era greu să te descurci, ia te uită, trece nebuna, lumea îi spune Plânge-apa, ce te miri, așa-i zice lumea pe aici, nu se spală niciodată, o țin iarna la balamuc, îmi închipui că acolo o spală, altfel ar pleca toți nebunii, dar cum vine primăvara fuge de la ei și se aciuiește în parc, doarme pe unde apucă, anul trecut stătea la ăia cu caruselul, dar anul ăsta dacă s-au mutat în parcul celălalt o lasă vânzătoarea asta, are ea o magazie pe o alee mai încolo, doar nopțile sau când plouă, nebuna Plânge-apa, așa-i spune lumea, nu-i place deloc când plouă, se ascunde și plânge și spune într-una ”două săptămâni, două săptămâni”, Cuchi, vino încoace, hai că-ți mai povestesc altă-dată, iar a venit cățelușa aia, de ce-or scoate-o când e în călduri, bietul Cuchi, ce vină are el, doamnă, țineți-vă acasă cățelușa…

 

…of, of, nu mai suport căldurile astea, peste două săptămâni plec să stau la Norel, și‑au făcut o casă pe lângă București, cât merg ei în Turcia stau eu să am grijă, nu poți să lași fără stăpân așa mândrețe de casă, cine știe ce se mai întâmplă, trăim vremuri grele, da’ Norel e descurcăreț nevoie mare, seamănă cu Tase, ce mai, acum e patron, are firmă cu trei angajați, pe criza asta și tot îi merge bine, are două vânzătoare la magazin și un șofer care-i bun la toate, atunci după revoluție i-a dat Tase un spațiu la el la Alimentara și și-a deschis un butic, se ducea în Turcia și aducea blugi și tricouri și tot felul de mărfuri, pe urmă dacă i-a mers bine s-a extins și acum e patron în toată regula, bine, acum nu-i mai zice Alimentara, normal, acum e firmă și se cheamă Noreley, i-a plăcut nevesti-si o carte, ea e cultă, are facultate, a făcut contabilitatea la particulară, ei! ia te uită la fetișcana aia cum fuge pe role, nici nu s-a uitat că era să dea peste Cuchi, stai că-ți arăt eu…

 

…drăguțo, strânge-te un pic să încapă pachetul ăsta, am luat niște crătiți pentru noră-mea că e ziua ei, eu din principiu nu-i duc chestii de îmbrăcat sau cosmetice, lasă să-și ia singură, nu vreau s-o răsfăț, oricum e o scorpie, și tocmai cu Norel care-i pâinea lui Dumnezeu, asta e, nu toți au norocul lui Tase, dar tu ce mai faci, te-ai vopsit blondă, mda, parcă-ți stătea mai bine înainte, uite-o iar pe nebuna Plânge-apa, da, ai văzut bine, își verifică într-una telefonul mobil și o auzi cum boscorodește ”două săptămâni, două săptămâni”, asta e din cauza băieților, ăla mare a plecat primul, cu puțin înainte de revoluție, de fapt cu două săptămâni, l-a apucat dorul de ducă și a vrut să treacă înot Dunărea la sârbi, păi pe vremea aia nu se pleca afară ca acum, era greu, dar îți dai seama ce prostie, sinucidere curată să faci asta în decembrie, pe frigul ăla, mă rog, cică se dăduse cu o cremă specială, ceva care încălzea corpul ca să nu simtă frigul, oricum a fost degeaba, l-au văzut grănicerii și au tras, ăia nu glumeau, l-au împușcat, îți dai seama, cu doar două săptămâni înainte de revoluție, dacă mai aștepta doar un pic, păi cum să nu înnebunească biata femeie când au sunat-o să-l ia acasă, era mort, ce groaznic, cum m-aș fi simțit eu dacă Norel, Doamne, nici nu pot să mă gândesc, doar că Norel a fost mereu băiat așezat, nu mi-a dat deloc bătăi de cap, ce te uiți așa la mine, ești galbenă ca o lămâie, și ce sunete ciudate scoți, nu te impresiona așa tare că rămâi fără lapte pentru bebe, stai, nu pleca…

 

…mai am câteva zile și mă duc să stau la Norel, ei pleacă în fiecare an în Turcia la mare, hotel de cinci stele, măcar două săptămâni pe an să stea regește, all-inclusive, tot tacâmul, nu că aici n-ar duce-o bine, din contră, dar acolo n-au nicio grijă, dorm, mănâncă, iar dorm, iar mănâncă, mă rog, or mai face ei și altceva, deși nu se vede, ăsta e oful meu cel mare, că noră-mea n-a fost în stare să-i facă un copil lui Norel, altul în locul lui ar fi lăsat-o, da’ el e băiat bun, au zis să înfieze unul, ce prostie, le-am spus să nu facă așa ceva, cine știe ce nimeresc, vreun copil de criminal care să le dea în cap când crește, nu știu ce-or fi hotărât, că noră-mea ține morțiș, au încercat și cu chestiile astea noi, înseminare artificială și mai știu eu ce, dar se pare că n-a mers, ce drăgălașă-i asta mică a ta, da’ vezi că prea o ții mult în brațe, o să iasă o răsfățată fără pereche, ia vino mai aproape să-ți spun ceva, am auzit că vânzătoarea de la chioșc s-a certat cu vânzătorul de vata-de-zahăr, el i-a zis să facă avort și ea n-a vrut, se pare c-a aflat și nevasta lui și a venit la vânzătoare acasă, are o garsonieră amărâtă pe undeva pe la etajul 9, i-a tras două perechi de palme și i-a zis să-i lase soțul în pace, îți vine să râzi, cică nevasta lui e o slăbătură, și uită-te numai la vânzătoarea asta, spune lumea că e de trei ori cât aia, dar n-a zis nici pâs, a încasat palmele alea fără să crâcnească, o fraieră, ce mai, o prostănacă, altfel nu rămânea cu ghereta asta-n parc, avea și ea ceva mai de doamne-ajută…

 

…hai, Cuchi, stai cuminte, nu te mai agita atâta iubitule, că dulăul ăla ordinar a plecat, o să fac o reclamație la primărie, sau văd eu unde, nu se poate să umbli cu asemenea dulău fără să-i pui botniță, era să mi-l sfâșie pe bietul Cuchi, of! ce tare m-am speriat, ce mai faci drăguțo, ce sandale frumoase ai, cum poți să ai grijă de copil pe tocurile astea, mă rog, văd că azi ești tare cochetă, ți-ai aranjat părul altfel, și ce ochelari de soare ai, nu-ți văd deloc fața, și noră-mea și-a luat niște ochelari de firmă, a dat o groază de bani pe ei, i-am zis lui Norel, dar el e fraier, la ei în casă cântă găina și asta nu-mi place, unde te uiți? aa, trece nebuna parcului, Plânge-apa, lumea cam strâmbă din nas, vezi bine că nu s-a spălat de astă primăvară de când a fugit de la balamuc, ce te uiți așa uimită la mine, doar ți-am mai povestit despre ea, o auzi cum zice într-una ”două săptămâni, două săptămâni”, dar să știi că n-a înnebunit atunci, după ce-a murit băiatul cel mare, mai avea unul mai mic, soț cred că n-avea, n-am auzit nimic de asta, era oricum o amărâtă, lucra pe undeva la o uzină care s-a închis după revoluție și băiatul cel mic a terminat o școală profesională, dar nu și-a găsit de lucru ceva stabil, doar la negru pe ici și colo, și prin ’95 a fugit în Spania sau Portugalia, nici nu știu, dar și acolo trăgea mâța de coadă că era fără acte, lumea nu prea angaja de-ăștia și atunci a aflat el de un prieten care ajunsese în Canada și i-a venit ideea să plece acolo, stai Cuchi, lasă cățelușa, așa, băiat cuminte ce ești, deci unde ajunsesem? a, da, el și cu un prieten au găsit un tip care să-i ajute, n-aveau cum să plece legal că le trebuia viză, dar tipul ăsta mai ajutase și pe alții, contra cost, bineînțeles, o grămadă de bani, afla ce vapoare pleacă spre Canada și îi băga noaptea în niște containere care erau pe urmă suite pe vapor, îți dai seama ce nebunie, cum să stai atâtea zile într-un container, și-au luat apă și mâncare și o bormașină, au dat găuri pe unde să respire, dar numai gândește-te cum făceau cu nevoile, groaznic, Cuchi, doar ți-am zis să te potolești, of, iar au venit cu cățelușa asta-n călduri, stai un pic că mă întorc imediat…

 

…da, zilele astea n-am mai trecut prin parc, am avut de rezolvat tot felul de chestii acum c-o să fiu plecată două săptămâni, ce tot încerci să-mi spui că nu înțeleg, aha, ai văzut-o pe Plânge-apa și vrei să‑ți zic ce-a mai fost cu ea, unde ajunsesem? păi era băiatul cel mic undeva în Spania sau Portugalia și tipul ăla i-a băgat în container pe el și pe prietenul lui, băiatul a sunat-o înainte pe maică-sa și i-a zis că are ceva treabă și n-o s-o caute două săptămâni, probabil atâta dura drumul, două săptămâni, dar s-a întâmplat ceva groaznic, tipul ăla era un escroc, iar containerele pentru Canada erau verificate de pasageri clandestini, așa că i‑a băgat într-un container care a fost suit pe un vapor de mergea undeva prin Africa, parcă așa, nici vorbă de Montreal, și peste câteva zile când băieții n‑au mai putut și-au început să bată cu pumnii în container, au venit marinarii și i‑au scos de acolo, dar ce să te înțelegi cu ei, ăia erau niște fiare, l-au aruncat pe băiatul nebunei în mare în mijlocul rechinilor, îți dai seama cum s-au repezit la el și l-au sfâșiat, apa era roșie și el țipa, țipa, s-a aflat de la băiatul celălalt, la început s‑au speriat și marinarii și l-au lăsat în pace, dar dup-aia ce s-or fi gândit, mai bine să-l arunce și pe el ca să nu rămână martori, dar a avut noroc și-a scăpat, nu ca băiatul nebunei din care n-a mai rămas nimic, hei! ce faci, unde pleci, ia te uită la fata asta cum vomită, dar proaste mai sunt fetele acum, iar o fi rămas însărcinată, hai, stai aici și liniștește-te, sigur nu ești? bine, dacă zici, dar ai grijă, că deja ai un copil fără tată, stai să-ți dau o feliuță de lămâie că mai taie greața, uite-acu’ scot briceagul, oricum, Plânge-apa n-a aflat imediat, ea tot aștepta s-o sune băiatul, trecuseră două săptămâni și ea aștepta, apoi au trecut trei, patru și ea tot aștepta, cine s-o anunțe, băiatul ăla care scăpase era pe undeva prin Africa fără un sfanț, a trecut mai bine de-un an până s-a întors și i-a spus, dar ea n-a crezut, îți dai seama că nu exista nicio dovadă, nu l-a crezut, ba s-a înfuriat atât de tare că sărmanul abia a scăpat din mâinile ei, și oricum îi spusese o variantă mai puțin oribilă, cred că de-atunci i s-a dereglat ei o rotiță, a continuat să aștepte telefonul băiatului așa că nu mai ieșea deloc din casă, îi aduceau vecinii câte ceva de pomană, da, și tot de atunci nu mai suporta apa, nu se mai spăla, în casa aia ajunsese o mizerie cumplită, nu plătea nici chiria și au încercat s-o evacueze dar mult timp n‑au reușit, ea nu pleca fiindcă aștepta telefonul băiatului, au venit până la urmă de la balamuc și au luat-o, dar să nu crezi c-a fost ușor, se zbătea groaznic și a trebuit să-i facă o injecție, ceva, și am auzit că a făcut tărăboi și acolo până i-a venit ideea asta unui doctor tânăr, i-a dat un telefon mobil mai vechi și i-a zis că așa băiatul o poate suna oricând, de-atunci s-a liniștit, își verifică într-una telefonul să vadă dacă n-a sunat-o băiatul, ce te uiți așa, am înțeles că doctorul ăla tânăr îi cumpără mereu cartelă ca să fie încărcat, acum nu mai e așa tânăr, a ajuns șef de secție și are grijă de ea, altfel cum crezi c-ar putea să se întoarcă la balamuc când are chef, cam asta e treaba cu ea, de‑asta boscorodește într-una ”două săptămâni, două săptămâni”, unii zic că-l plânge pe primul băiat, alții că-l așteaptă pe‑al doilea, au trecut cinșpe ani, dar pentru ea nu s‑au scurs încă cele două săptămâni, doar când vede apa devine neliniștită și plânge, plânge tare, aoleu, cred că trebuie să fugim, ia te uită ce nori, nici nu știu când s-au adunat, ce tunete, hai! fuga, Cuchi, repede, ne mai vedem peste două săptămâni, când se întoarce Norel din Turcia…

 

*          *

 

Dragă, ce de schimbări în parcul ăsta, doar două săptămâni și nu mai recunosc nimic, au mutat chioșcul, l-a luat fata de la ziare, zici că vânzătoarea și-a găsit un bărbat, păi cine s‑o ia, și urâtă ca un soldat și borțoasă cu altul, aha, a găsit un văduv cu trei copii, mă rog, treaba ei, cum i-o fi norocul, cum adică a născut și copilul are un an, acum două săptămâni era în luna a șasea, ce-i prostia asta, și Plânge-apa a dispărut, cum așa? spui că-n ziua aia cu furtuna, când a plouat torențial, de atunci n-a mai văzut-o nimeni, de la ploaie i s-a tras, fiecare picătură a topit-o puțin până a dispărut de tot, alții zic că s-a ridicat ca un abur, ce aiureală, hai că mă crezi proastă, mai bine spune-mi unde-i fata aia mută care tot stătea pe banca asta, cum care? aia de stătea cu mine pe bancă în fiecare zi, cum adică stăteam mereu lângă altcineva, fugi de-aici că nu cred, Cuchi, hai să mergem că domnișoara își bate joc de noi…