…astăzi merg să-mi iau porţia de dreptate pe pâine;

am numărul treisprezece pe o listă cu multe numere

care, de fapt, sunt oameni ca şi mine, înainte de a fi

numere – dar aici funcţionează regula de trei simple,

în care un om se înmulţeşte cu o sută, apoi se împarte

la treisprezece – iar ca să poţi înmulţi şi împărţi un om

la o sută, ai nevoie de numere, de cel puţin trisprezece

şi-o virgulă – pentru că toate numerele încep de la zero,

iar zero nu are valoare de număr decât lângă o virgulă,

îmi explică aprodul – zero virgulă treisprezece, hi-hi-hi,

înseamnă de o sută de ori mai puţin decât treisprezece,

în timp ce treisprezece virgul zero, dacă mă  înţelegi,

rămâne tot treisprezece, dar un treisprezece cu virgulă,

care înseamnă mai mult decât un treisprezece fără …

o simplă virgulă trage mai greu decât toate numerele,

depinde şi cine o pune, zic, fiindcă pe lista aceasta eu

mă regăsesc între un treisprezece anemic şi un punct…

care poate deveni virgulă, râde aprodul, dar asta ţine

de stăpânul celor două talere – însă şi de felul în care

mişti d-ta lucrurile, întâmpinările – nu e destul să vrei,

trebuie să urmezi şi regula celor trei spre zece, în care

trei este numărul impar al chelioşilor dintr-un complet,

iar zece numărul binevoitorilor, a celor care te îndrumă

pe calea virgulei, – aprozii, grefierii, curvele, avocaţii –

singurii în măsură de a influenţa  bunăvoinţa primilor…

nu-i prea mult pentru o amendă? întreb – amendă sau

crimă e totuna, omule, dosarele astea se mai încurcă …

al d-tale, de pildă, e la unul acuzat de crimă – drace! –

criminalul se poate alege cu amenda d-tale, dumneata

cu temniţă lui, până se lămuresc lucrurile, ha-ha-ha –

şi atunci ce mă sfătuieşti? – să urmezi regula celor trei

spre zece daruri, în care primele trei se înmulţesc cu o

sută, iar următoarele zece, aşa cum ţi-am mai spus,

se împart la treisprezece şi-o virgulă…