/Dupa-amiaza/

După-amiaza plutea
Şi nu mai cădea dracu’- odată
peste oraş.
Aerul se dilata
şi păsările aiurite
îmi arau gândurile
în cădere.
Lumina mirosea a început.
Natura dezlănţuită se blocase-n lift;

şi  apăsa disperată
pe butonul roşu al soarelui.
Nimeni.
Doar eu sfâşiam aerul
În spirale deformate.

 

Je est un autre!