/Dupa-amiaza/
După-amiaza plutea
Şi nu mai cădea dracu’- odată
peste oraş.
Aerul se dilata
şi păsările aiurite
îmi arau gândurile
în cădere.
Lumina mirosea a început.
Natura dezlănţuită se blocase-n lift;
şi apăsa disperată
pe butonul roşu al soarelui.
Nimeni.
Doar eu sfâşiam aerul
În spirale deformate.
Je est un autre!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.