Din suferinţă

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

 

DIN SUFERINŢĂ

 

din suferinţă se forjează soartea

când chip de Om ia omul  – plânge Gaia!

din trăsnet se dezlănţuie-n nori ploaia:

seminţele  se-nmoaie – şi dau Cartea!

 

din răstignire naşte Mântuirea

din sfâşieri de sân se schimbă firea:

umpleţi mansarda lumii  – crud – cu geamăt

şi genii vor plodi-n al mării freamăt!

 

nu râdeţi de monahii-n rugăciune:

doar ei ştiu taina lumii – şi-o durează!

scoţând din oase oarba spurcăciune

 

veţi căpăta – din nou – trupul de rază!

…lepădaţi ceas – lepădaţi gând şi vrere:

învăţaţi de la pomi  – din flori – putere!

***

ÎN CONTRA NEGUSTORILOR BURTOŞI

 

cei bogaţi trebuie împuşcaţi – „ca

nişte câini turbaţi” (zice unul dintre cei

prăbuşiţi pe brazdele

Galaxiei ) – atunci când se-apucă să-ţi

vândă – pe parale – vântul şi

gândul – când îţi vând – cu ţârâita – apă şi

pământ – şi munte şi râu şi – cât de curând

pungi cu aer – ca să nu horcăi prea tare – să-i

deranjezi  – din digestia

lor grea – pe mahări – eventual să încerci să

respiri – …de parcă ei le-ar fi făcut – pe

toate astea – munţii şi apele şi aerul şi

cerul – iar  Dumnezeu – nenorocitul de

Dumnezeu – a ajuns un cerşetor zdrenţăros – pe la

porţile îmbuibaţilor ăstora  – care vând cer şi

pământ – pe

marafeţi – şi-şi alungă Creatorul – să hălăduie în

boscheţi

 

toţi negustorii burtoşi sunt nişte

bandiţi cu soclu – de care n-are cum să-ţi fie

milă  – când te gândeşti cum au scos ei

lumea lui Dumnezeu – la

solduri: doi bani

muntele de-acolo – aici noi – borţoşii

suntem vulturii hoitari – râul ăsta – să

zicem – un pol – că – altfel

crăpaţi de sete – şi voi – sărăcanilor

amărăştenilor – vreţi şi

soarele – să vă soriţi – după ce aţi ieşit din

împuţitura aia de fabrică de oase a

Selenarei Mame – în care fabrică

şobolanii nobili (nobili pentru că-s străini de

Pământ – şi-s

bandiţi mai mari decât se

poate suporta şi imagina) –  v-au înghesuit – ca

pe sardelele  – scămoase de

atâta macerare – ca

să lopătaţi – înspre ei – din oasele

vărare – transfigurare-n minune! – mormane de

aur  – rece şi

orb – pentru ei – ca un

vin tare

 

…”fie – un leu de

fiecare sorire a voastră – la

soarele meu – eu mă îndur de voi – treacă

de la mine – ca de la Dumnezeu!” – tună şi

ocărăşte – nevoie mare – şmecherul

cu aureola – în

buzunar

 

„…dacă te-aşezi la umbra Lui Dumnezeu – sub

Arborele Lumii – ori te culci în iarba din

Rai – te costă scump…scump

de tot…!” – te-ameninţă – mai să te-njure şi

bată – cu ochii lui

albi – ţintă la

picioarele tale – sfâşiate de tot colbul

drumului vieţii – orbul cu

burtă

 

„…pe malul ăsta – să plăteşti taxă – dacă

vrei să te uiţi – cum curg

apa şi

zilele tale – dacă vrei să te uiţi la

soare – la lună – la

pădurile verzi de pe

pământ – şi la cele de foc – din

ceruri!” – îţi urlă banditul

şef – fost barbugiu de serviciu – acum

însă – ajuns

Patronul  – de

maluri de apă – de moteluri din

piatră de Munte – căţărate caracatiform pe

Munte – Patronul de

stele care n-au voie să strălucească – decât

la intensitatea plătită de

proştii lumii – care s-au lăsat încălecaţi  – pe

nesimţite – de

şmecherii lumii

 

cei bogaţi trebuie împuşcaţi – „ca

nişte câini turbaţi” (zice altul – cu mâinile

ciunge de trudă

câinească…): lăsaţi mila pentru cei care

v-o cer – şi

chiar sunt sfinţi şi nevinovaţi:  spre

exemplu – chiar câinii turbaţi (nu mai comparaţi!) – care

n-au furat şi

ucis – pentru a deveni

turbaţi – ci se chinuie-n spume să

înoate la ceruri – de unde-i cheamă – urgent

Atoatefăcătorul – care nu le cere

nici  preţ – nici chirie – doar chinuita lor

viaţă – pentru a le da – în schimb – liniştea din

astrala Lui zidărie

 

…bogăţia – însă – este turbare

asumată cu

rânjet: trageţi în

burţile rânjitoare –  trageţi de tot – până la

ultimul glonte – cel de pe ţeava

exasperării – trageţi cu toate hohotele voastre de

plâns – strânse  – cu chin şi sângerată

răbdare – ca roua  privighetorilor – printre

braţele voastre – braţe având

palme bătucite de foc şi

de vânt şi de cer şi

pământ frământat – braţele apucăturii voastre

nebune – aceea ca – de mii de ani să fie doar

umil muncitoare – strânse pe oase – de atâta

trudă şi de

naşteri de lumi – smerit şi grijuliu tot învârtind

şi-nfocând viaţa pământului – ca pe

candela lumii – neîncetat

veghetoare

***

A TRECUT DUHUL SFÂNT…

 

a trecut Duhul Sfânt pe deasupra mea

azi – în cameră – n-a plutit vorbă rea

gândul era plecat – smerit – spre pământ

flori de clopot – cântec de vis – suie pe vânt!

 

a trecut Duhul Sfânt prin văzduh – era

precum miruirea cu linişte – grea

vedenia Cerului –  nu cu frângeri

ci rugăciune-aburindă de îngeri

 

a fâlfâit Duhul Sfânt peste mine

de-am simţit – o, în sfârşit – că e bine:

nu există frică – nici moarte – să ştii

 

numai om Dumnezeu aşteaptă să fii

…va trimite – la tine – alai cu făclii:

povesti-vei  – tihnit – ce durere-i în glii…

***

MENIRI ŞI DEZLEGĂRI

radiind precum îngerii

greoi – mirosind a

pământ – copacii-şi ţin palmele

întunecat-verzi – încăpăţânat

netranslucide – peste

pântecul plin – de

rod tainic

 

toate crugurile de stele – trecând peste

grele – nocturne coroane – îi

binecuvântează şi le

menesc – fructe mistice

precum fumuri şi arome de jertfe

nepământene

 

…numai păsările văzduhului – povârnit de

presimţirea belşugului – şi

copiii din uliţi – trag cu ochiul

ciudoşi – dar cu

ascunse nădejdi: poate

totuşi – nu se va împlini

întrutotul – cereasca menire – ci va

fi – mai terestră – dezlegare firească – şi la

ciugulire

***

MORŢII ŞI VIII

oameni morţi – alcătuiţi din

bucăţi puturoase  – zugrăvite cu

revărsate  – groase puroaie – ale altor

morţi – de mult

trecuţi de

morga spitalului lumii

 

oameni morţi – se dau drept vii

fluturându-şi aroganţa

flendurilor putrede: mâini

putrede – fraze

putrede – priviri năpădite de

viermi albi

graşi

 

…din loc în loc – câte un

rătăcit a minune – om care-şi curăţă

trupul de

mâini putrede – de

fraze putrede – de fojgăiala grasă a

viermilor – din orbitele negre: după multă

cumplită trudă – eroică

luptă cu fascinaţia întoarcerii la gloria

comodităţii morgii – după insuportabil

mântuitoare – Ciuntirea

Vie – devine – fiecare Schilod

Viu – cât de

cât – un Mare Mutilat

Luminat : vorbeşte

limpede  – precum Tunetul – când

împrăştie vulturii şi

înfrăţeşte – a sfat înţelept

piscurile munţilor sfinţi – ridică

o mână de Trăsnet – ca să schimbe

hoiturile de cruguri  –  ale stelelor – cu

singură (translucidă până la

Tronul Lui) – Calea Lactee – îl priveşte – drept

în ochi – cinstit până la

Flacără Pârjolitoare – devotat întru

neostoitul în respiraţie

Vifor – pe

singurul

Viu Netrecut

Niciodată – pe la Nicio Morgă – Nemutilat

Cosmic Împărat – izvor al

Învierii Depline – fără părţi  – bucăţi ori

suspine

***

NESIGURANŢĂ

 

am fost (aşa tot cred şi-acum) – cândva – copil

zâne mi-or fi menit – spuneau de-mpărăţii…

n-am înţeles nimic – şi uite la fitil:

acuş se stinge-n beznă – nu-n sfinte stăreţii

 

pe sub copaci şi umbre m-am fost întunecat

n-am îndrăznit – zevzec – sub coajă îmbrăcat

să fiu prinţu-nfrunzit de constelaţii

…e-un lung amurg  – sânge cu insolaţii

 

şopteşte măru-ispitei – fiorii s-au uscat

nu mai sunt bun decât să-ndop oglinzi

ce zâne – ce copil: cocorii suferinzi

 

sub lună – sus – se zbat neregulat

strică – în cer – triunghi după triunghi

în răni mi se învârt piroane  – sfântul junghi

 

mi-arată-n vârf inima de cleştar

caut gândul  – precaut – c-un degetar…

…fiece vers e-un rudiment lunar

***

 

 

NESCHIMBAREA SCHIMBĂRII

nu s-au schimbat din foşnet – ei – copacii

îmi bat în geam – sfioşi – tainice semne

eu sunt bătrân – ei nu-s bătrâni la-ndemne

sunt şi rămân  – umbroşi şi blânzi – săracii

 

la fiecare ceas îşi mută umbra

cu fiecare ceas îi văd mai greu

nimeni nu-i măscărici – să ştie tumba:

voi învăţa-o de la moşul meu…

 

de trei ori să te dai tu peste cap

din orb şi chel – vei înfrunzi frumos

făt logofăt – cu creanga-n galaxii

 

se vor ruga-nspre focul tău cei vii

şi vor cânta chiar – culmea! – un irmos

iar zodiile o vor lua la trap

***

 

LINIŞTEA LUMII

 

e linişte pe crengile măririi

linişti de soi  –  că-şi uită şi Grădina

solemnul cânt lunar al nemuririi

…mugure-ntârziat îşi plânge vina

 

e linişte pe crengile măririi

însuşi Hristos visează într-o stea

târâşul şi-l amână solul firii

şarpelui înţelept i-e limba grea

 

nu ştiu de-i clipă sau e promisiune

nu ştiu de-i rai sau doar o pauză-a vieţii

duhul din mine uită de misiune

 

şi-aplaudă – în delir – pe cântăreţii

îngerii – bolnavi de roua dimineţii…

…nu-i cine şi nu-i ce din răni s-adune