Feerie de iarnă
nu e simplu să ții memoria
sub acoperire
nici mâinile să le separi
de furia scrisului
stau atârnată întro tăcere de nea
pomul de Crăciun
îmi pâlpâie feeric în gând
aroma de brad mă hipnotizează
intru în labirintul frigului
ademenită de clinchetul
unor pahare subțiri
ca o pojghiță de gheață
de atâta alb mă doare inima
și mă trezesc deodată
îmbrățișând un om de zăpadă
Desculță în vârsta de afară
Timpul dezleagă
dulăii flămânzi
eu rămân desculță
prin vârsta de afară
în loc de strigăt
lansez un poem
acut ca o spaimă
înfiptă-n retină
la fiecare colț de cuvânt
așteaptă un cerber
ascuns în clepsidră.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.