Tăcerea-mi îngheaţă
vorbele,
cu braţele deschise
voi locui în cuvintele tale
înainte de început şi dincolo de sfârşit.

Mă voi plimba prin fiecare vers
ca o fereastră de tren prin câmpie
şi la fiecare oprire-n noapte
voi da jos luna pe peron.

Prin fiecare ţinut privelişti
îmi vor vindeca rănile
prin inima frunzei va urca seva
venită de sunb pietre, din rădăcini.

O rugăciune îmi dă dezlegare
să  reproduc în cuvinte
tot ce văd şi ce nu văd din umbră.