La Statuia lui Mihai Eminescu din Tg.Mureş
Inel de mir îţi înconjoară fruntea,
Când oase lungi se mai desprind din stâncă,
Cuvinte să îţi fie, cu toate prag de lume,
Căci jertfa ta mai luminează încă.
Dacă uitare ori piramidă fi-va valul,
De -i ochiul fiere, te mai întreabă, fiindcă
Ne e sihastră vorba şi ruginit botezul…
Doar jertfa ta mai luminează încă.
De zarea ţi se stinge, începe amăgirea
Şi ploi îngroapă lumea în genuni, în frică…
Mai cauţi luciul mat al rugăciunii,
Căci jertfa ta mai luminează încă.
Nu-i clipa mângâierii, mâinile se-nchid,
Iertarea cade-n rană vie şi… adâncă.
Cădelniţele-s pânze de păianjen…
Doar jertfa ta mai luminează încă.
Să îţi deschidem fulgerul din ochi
Şi bobul tău de linte ce s-aşază
În preamărirea marmorelor cinei ?…
Când jertfa ta, doar ea mai luminează.
Se despleteşte iarbă în păcat şi-i plin
Gândul de vini; malul e-n surpare…
Când jertfa ta mai luminează încă,
Sub arbori fără umbră, viscolim mirare.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.