în sala de clasă e linişte

ferestrele au făcut ochii mici

băncile s-au aliniat lângă zid

teancuri de manuale şcolare

apasă duşumeaua la mijloc

 

dau ocol şi îngenunchez

tăcerea mi-apasă grumazul

prin crăpăturile din podea

îşi face drum un şir lung de furnici

trec cuminţi sub muşuroiul de cărţi

ca nişte călugăriţe la vorbitor

 

le privesc prin lupa de filatelist a tatei

până mâine vor năpădi clasorul meu vechi

printre coperţi roase şi timbre ştampilate

 

atât de mărunte sunt toate în jurul meu

am să arunc zăpadă pe tabla încă neagră

mă orbeşte