Nu poţi uita mâinile care
te-au poleit,
ţi-e frig fără ele.
La capul patului ai
zgâriat cu unghia un yang,
îi explici
albastru de ce.

Viaţa ta s-a fracturat,
apoi s-a lipit strâmb,
respiraţia doare.
Strigoiul te scormoneşte,
îţi face noapte în trup,
nu,
pielea ta nu va mai lumina,
se va scoroji neiubită.

Ai ales o jumătate de sinucidere,
pasăre fără noroc în aripi.