rugă în pustiu
am strigat la porţile Raiului
cu sufletul tremurând
ca o creangă de brad
dar nu mi-a răspuns nimeni
şi-am plecat mai departe
pe drumul de-alături
spre Iad
invariabil
mai dau o pagină
din Cartea Vieţii mele
prin care-mi pasc a zilelor
măruntă turmă
şi-aştept să treacă noaptea
spre pagina cealaltă
dacă n-o fi şi cea din urmă
de neînţeles
frumoasa flloare
din ghiveciul meu de lut
se ofileşte fără contenire
inexplicabil
parcă
sufocată de iubire
porniri
cu cât mâ urc spre ceruri
cu-atât mă-ndepărtez mai mult
de Dumenezeu
care se-aşează curmeziş
la capătul privirii
şi care mă aşteaptă surâzând
aproape indecent
în Eu
risipă
dăm drumul în afară vorbelor
întemniţate-n suflete
prea des
şi ne asfixiem cu milioane
de cuvinte
când ne-ar ajunge unul
singur
cu tot atâta înţeles
indiferenţă
am mers azi toată ziua
cu-n felinar aprins
dar nimeni n-a-ntors capul
nici după ce s-a stins
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.