senzaţii de toamnă
 
 
atâtea mii de frunze
mor  astăzi fără de folos
încât mă doare ochiul
şi când ridic  privirea
 
şi când o las în jos
 
 
eroare
 
azi s-a-mplinit socrocul
pe care ursitoarele
mi l-au prezis
dar m-am luat cu viaţa
şi-n loc să plec spre ceruri
 
m-am apucat de scris
 
 
dubii
 
i-am scris aseară
Creatorului un vers
cerându-i să-mi răspundă
de ce-a făcut întâi bărbatul
apoi femeia
 
nu invers
 
 
angoasă
 
de-o vreme timpul
se scurge
prin gara vieţii
ca un câine
în huruit de osii
în ţipăt de sirene
 
şi-n scârţâit de frâne
 
 
ritual oniric
 
femeia se desprinde
insidios din vis
şi mi se-aruncă-n braţe
de parcă m-ar cunoaşte
de când lumea
şi n-ar mai fi rămas
 
nicio portiţă de deschis
 
 
primii fulgi
 
fulgi rari de-omăt
se cern dincolo
de perdele
iar eu mai dau o filă
la coşul plin de pagini
 
din cartea vieţii mele