senzaţii de toamnă
atâtea mii de frunze
mor astăzi fără de folos
încât mă doare ochiul
şi când ridic privirea
şi când o las în jos
eroare
azi s-a-mplinit socrocul
pe care ursitoarele
mi l-au prezis
dar m-am luat cu viaţa
şi-n loc să plec spre ceruri
m-am apucat de scris
dubii
i-am scris aseară
Creatorului un vers
cerându-i să-mi răspundă
de ce-a făcut întâi bărbatul
apoi femeia
nu invers
angoasă
de-o vreme timpul
se scurge
prin gara vieţii
ca un câine
în huruit de osii
în ţipăt de sirene
şi-n scârţâit de frâne
ritual oniric
femeia se desprinde
insidios din vis
şi mi se-aruncă-n braţe
de parcă m-ar cunoaşte
de când lumea
şi n-ar mai fi rămas
nicio portiţă de deschis
primii fulgi
fulgi rari de-omăt
se cern dincolo
de perdele
iar eu mai dau o filă
la coşul plin de pagini
din cartea vieţii mele
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.