tristeţe

cad florile cireşului
ca neaua
peste aripi de fluturi
şi mă gândesc la viaţa asta
în care intri
înfloreşti

apoi te scuturi

deşteptare

şi azi
în tril de paseri
mă deschid
spre lume
la ceasul dimineţii
când ziua se prăvale
ca o stâncă
peste noapte

şi peste raţiune

incertitudini

nu am atâta viaţă
cât
vai
mi-ar trebui
să aflu ce-i mai bine
să fii
sau

să nu fii


obsesii

eul din mine
Doamne
mă scoate din răbdări
ucide
minte
calcă totul în picioare
şi n-are niciodată

remuşcări


bilanţ

m-am risipit cu viaţa
aiurea
de-a lungul şi de-a latul
şi când m-am adunat
la loc
în mine

eram altul


cerc vicios

mereu mă găsesc
între ziua de azi
şi ziua de mâine
între o cană de apă
o femeie

şi-o pâine