Aceşti oameni care ne conduc au graţia minciunii şi vocaţia nepăsării.
Ei sunt România de care noi ne-am săturat să auzim.
Aceşti oameni conduc o Românie tristă. Dar nu au observat asta. Ei merg mai departe surâzători şi enigmatici.
Cuvintele lor nu transmit nimic sunt goale pe dinăuntru şi pe dinafară. Nu au simţit o Românie tristă, nu au simţit tulburarea românului care s-a aşezat la rând să mai prindă o speranţă. O speranţă fără chip, o anonimă.
De câte ori au privit în ochii înlăcrimaţi ai oamenilor?
De câte ori au simţit remuşcarea?
Ei sunt România pe care noi nu o cunoaştem, de care ne ferim să vorbim, când nimic nu merge. Ei sunt frumoşii eleganţi, care nu-şi permit să se aplece la colţ de stradă, să dea de pomană.
Şi-au construit imagini de carton, care nu rezistă, imagini care nu reprezintă decât o mare minciună.
Această ţară are oameni extraordinari, pe care nimeni nu i-a văzut sau i-a auzit.
Această Românie tristă are oameni de valoare.
Această Românie nu se sprijină pe politicieni, ci pe noi.
Ei sunt cei care au nevoie de votul nostru, de încrederea noastră –ei sunt cei care cerşesc.
Şi-au pierdut onoarea, şi iubirea. Orgoliul lor nemăsurat a atins undeva baierele cerului şi a ajuns la Dumnezeu.
Sufletul le este pustiu ca o gară.
Aceşti oameni care ne conduc reprezintă interese care nu au nici o legătură cu dăruirea cu generozitatea ,cu respectul, cu sufletul românesc.
Dincolo de tot o ţară are destine de condus, nu are nevoie de campanii electorale în care se nasc promisiuni deşarte sau discursuri spectaculoase cu mult zgomot şi un mare nimic.
De cate ori le-a păsat sau au întors capul sau au crezut în cuvintele lor?
Un film cu şi despre ei, doar pentru ei şi o incredibilă neputinţă.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.