Cea mai frumoasă carte pe care am citit-o? Nu cred că aș avea răspuns la o asemenea întrebare. Adevărul este că din fiecare carte înveți câte ceva, chiar și ce anume nu ar trebui să faci. Câte bordeie, atâtea obiceiuri, câte cărți, atâtea informații, pilde și modele.


Las la o parte publicația-telenovelă, în care deznodământul trădează de fiecare dată un mesaj de o invariabilă sintagmă: cum ar trebui să fie, într-o diversitate a cadrului și circumstanței.

Și au trăit fericiţi pân’ la adânci bătrâneţi!
Alt gen de cărți trebuie avute în vedere. Cărțile fără vârstă, cu o simbolică perfect viabilă, în ciuda tranzițiilor stilistice și temporale. Cărţile-maestru. Cărţile-părinte. Cărţile-prieten. Cărțile în stare a elibera de tirania ignoranței, ocazie cu care își găsesc utilitatea și cărțile mai puțin reușite (fără doar şi poate, altele decât cele de tip ”telenovelă”, pe care am convenit din capul locului să le exclud), contribuind astfel din plin, la procesul de formare a percepției valorice.
Omul și omul, o apă și-un pământ. În acelaşi timp, gablonzul şi aurul, precum şi frumusețea ori Frumusețea pot fi cu uşurinţă confundate atunci când ”respondenţii” sunt înzestraţi cu o percepţie mai puţin (sau chiar deloc) avizată. Se impune așadar, o axiomă: pentru a putea fi revelată și apreciată, dimensiunea autenticului necesită deopotrivă o temeinică știință a reversului, indispensabilă în clipa decisivă a departajărilor valorice.
Odată descifrat însă ”canonul”, sine qua non și pe tărâmul cărții, modific palierul de reflecție, centrându-mă asupra titlului, precum și a importanței – adeseori exacerbate – ce i se oferă. De ce și pentru ce mai trebuie să-i memorăm sintagma, câtă vreme tot ceea ce contează este efectul, la fel cum importantă rămâne doar schimbarea (dacă şi în ce procent i-a fost permis ca să survină)? S-a înregistrat un ”pas înainte” pentru intelect? Pecinginea lăuntrică a fost și ea înlăturată, cât de cât? Putem fi optimiști? Putem spera progresul? Putem contoriza procentele evolutive? În cazul în care răspunsurile sunt afirmative, Cartea şi-a îndeplinit, cu certitudine, menirea-i.
Și restul e istorie.