Reeditarea monografică a Elegiei lui Şincai

    În contextul comemorării lui Gheorghe Şincai, la 190 de ani de la trecerea în  perenitate (1816), semnalăm o nouă carte, care realizează pentru prima dată studiul complex şi editarea monografică a Elegiei autobiografice, pe care istoricul peregrin a publicat-o în anul 1804 la Oradea, în urmă cu două sute de ani.

    În lucrarea erudită şi elegant tipărită, pe care o datorăm conf.univ.dr. Constantin MÃÆLINAŞ, este reconstituită amănunţit legătura biografică dintre Gheorghe ŞINCAI şi Oradea, unde acesta s-a adăpostit de cinci ori, în intervalul 1796-1812, găsind aici şi prieteni, care să-l ajute, şi adversari, care să-l persecute. În studiu este reconstituit mediul cultural orădean, în care Şincai a scris şi a publicat Elegia, precum şi drumul bibliografic al poemei, de-a lungul a două secole. Se reproduce Elegia în limba latină şi cele două traduceri ale ei în limba română, făcute de către Theodor A.NAUM (1940) şi Vasile SAV (1989).

    Mulţimea notelor bibliografice, care însoţesc reeditarea, precum şi comentariul extins de istorie literară formează un izvor documentar bogat şi atrăgător, de folos pentru a înţelege, că Elegia lui Şincai este cea mai de seamă creaţie a literaturii române de limbă latină, care este încă prea puţin luată în seamă de către specialişti şi aproape necunoscută de către publicul mai larg.  De la monografiile despre Şincai, scrise de către  prof.Mircea TOMUŞ (care, de altfel, prefaţează cartea de acum), din anul 1965,  sau Serafim DUICU, din anul 1983, aceasta este lucrarea care marchează un progres real în dezvăluirea şi cunoaşterea operei lui Şincai, nu numai ca istoric, dar şi ca filolog, printr-un episod de istorie literară, care onorează Oradea la 1804 şi o aşează între centrele luminate ale literaturii române de expresie latină.