ep26

La orice cias dîn zî, dacă ieşi în oraş pă ţentru, ai şi vez’ că-i mare năloagă. Unii mărg înculu, alţîî vin încoaci: care pă jos, care cu biţoaglile, unii cu trămvaile, alţîî cu motorciclechile, o’ cu măşinile. Amu, dac-ar mere aşe, uşor, agale, n-ar fi mare bai. Numa’ că tăţ’ îs grăbiţ’. Inghie? Cinie poachie şchi. Unu’, mai dăşchiept, zîce c-ar fi zîs că omu’ nu să grăbeşchie anghirechie dîcît numa’ cîtă groapă, ceia dîn morminţ’, aş adăuga io. Şi fie aşe? Şi nu fie? Cinie poachie şchi? Om trăi ş-om veghia!


Ţîrculaţîia – amu şi pă vremuri

Dacă înenchie trămvaile şi autobuzîle ierau cuptuşichie cu călători şi cu greu pringhiai loc pă scări, astîz’ poţ’ ţîrcula-n voie. Numa’ tria’ şi ai mare grije, că dacă n-ai doi martori cînd hudureşchi biletu’, vin nişchie hăzmăntoci dă controlori dă bilechie şi chie amendiază, cît ai zîce tracalici. Aviai dă mărs inghieva cu trenu’? Trăbuia o’ şi chie sui în iel dîn triaj, o’ dacă vinia d-inghieva şi ai corajie şi zbori în iel dîn mărs. Numa’ aşe puchiai punie brînca pă locuri, păntru chinie şi ai tăi. Iera o aghivărată luptă. Astîz’, n-ai nici o triabă cînd meri cu trenu’, poţ’ şi stai inghie vrei pînă şi-n cabină cu mecanicu’ şi cu boactăru’ trenului. Domnie în tătă regula. Asta păntru că-s puţîni în tren. Ş-or luat mulţ’ măşini. Vreiai ş-ajunji iuchie inghieva? Trăbuia şi iei on taxi. Dacă-l chiemai d-acasă (însămna că aviai băgat telefon) sunai la staţîia dă taximetre şi ceia dîn telefon, chie-ntreba tăt felu’:”- Cinie ieşchi? Ce număr dă telefon ai? Inghie stai? Inghie lucri? Nu-i faci şi ei rost dă …?” Mă oamini buni! Mai că-ţ’ vinia şi meri pă jos. Dacă luai taxiu’ dîn ceva staţîie, iera care pă care. Biruia-i numa’ pîn luptă. Astîz’ poţ’ aleje taxiu’: cu frig, fără frig; lung, o’ scurt; niegru, alb, o’ altfel; cu muzîcă aşe, ori aşe. Banu’ şi iasă! Şi iac-aşe, tătă lumia ţîrculă dă ici coalia una-ntr-una. Amu, că ţîrculă oaminii nu-i bai, baiu-i că ţîrculaţîia are şi ia nişchie leji clare, da’ nu prea-s reşpectachie.

 

Ţîrculaţîia – dăscriere

Iera înt-o duminică, aşe mai cîtă-n sară. Marhăle – hărănichie, hoarile – la fel. La uliţă, iară, larmă mare. Ce şi fie oare? Pruncu’ mai mare a lu’ Topilă, în cocie in picioare, o vinit în goana mare, lăsînd nori da praf, dă cîtă grajdurile Ciapeului, îndreptîndu-să cîtă casă. -“Aişchia-s tînării dîn zîua dă astîz’. Nu tu reşpect, nu tu nimica! Iaca, iară nu nie mai veghiem dă praf unii pă alţîî” – o zîs bace Toghiere, tuşind. -“Aşe-i da. Ar trăbui şi-i adunie pă tăţ’ la cămin şi-i înveţă regulile dă ţîrculaţîie” – o zîs bace Ilie, scuturîndu-şi hanile, dă praf. Noi, ciia mici, nie uitam şi tuşiam. Dînt-odată, cial’ mic a lu’ Cîrnu’, vecinu’ dîn capătu’ uliţîî, l-o-ntrebat pă bace Toghiere: -“Oare ce şi fie aceia ţîrculaţîie, bace Toghiere?”

Bace Toghiere, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat câtă ciafă, o zdrăviat (dî la praf) dă vo doauă ori, d-o tunat uliţa ş-o zîs: -“Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, cînd pominim dă ţirculaţîie, nie gînghim la tăt ce-i în mişcare, aghică tăt ce mere, umblă şi cură. Aşedară că pot ţîrcula: oaminii, animalile, măşinile, trenurile, lichighile, gazîle,mana-n tăt ce-i verghie, corentu’ şi alchie cele. Binie o zîs bacit-o Ilie, că fiecare tria’ şi-nveţă regulile dă ţîrculaţîie, că altfel fiecare ţîrculă (mare atenţîie – nu circular dă tăiet lemnie am vrut şi zîc) dîpă cum îl taie capu’. Nu tria’ şi uităm că inghie-i leje, nu-i tomnială. Baiu-i că nu ‘tătdauna situaţîile-s clare ş-apucă bghieţîî oamini, dîn nimica tătă şi să sfăghiască, la cît-on accţident, dă vai ş-amar! Dabghia îi dăspărţeşchie miliţanu’. Bunăoară, aşe s-o-ntîmplat înt-on an. Da’, hai şi vă povestăsc cum o fost!

 

La bariera lu’ Barieră

Înt-o zî dă marţ’, viniam cu Mitru dîn Chişinieu, dî la piaţ’. Nu şi nie veghiem dă drumu’ nost’, ni-am oprit pî la canton, la a’ lu’ Barieră ( şchiţ’ voi, aciala care n-o reuşit la iexaminu’ dă brigadir, la Ciapeu, aşe că s-o făcut cantonier), acoalia, cum ieşi dîn Chişinieu, cîtă noi. Ciala cum ni-o văzut, bucuros că ni-am oprit pî la iel, o scos în- nenchia cantonului scaunie ca şi şighiem la umbră ş-on pachet dă ţîgări Naţîonale. Şighiam, duhăniam şi nie uitam cîtă drum, doară, doară a vini careva dî la noi şi nie ieie în măşină, o’ în tarchie cocie. Da’, şi nu uit, pă vremia aceia nu ierau atîchia măşini şi dacă chie întîrzîiai pî la Nailon, la birt în Chişinieu, la mai mulchie beri (aşe cum făcusăm noi în zîua aceia), rămînia şi meri acasă pă jos. Am aşchieptat noi ci-am aşchieptat, gătarăm şi pachetu’ dă Naţîonale şi tăt n-o vinit nimica.

Dî la o vreme numa’ am auzît că vinie ceva bongoind, dî cîtă ţentru. –“Mă! Aista o îi ceva, o vinie d-inghieva. Hai ş-o luăm la fugă ca şi-l pringhiem” – o zîs Mitru. -“Staţ’ pă pace, nu vă pocozîţ’că lăs io bariera-n jos şi n-are cum trece nimia şi nimica. Or creghie că vinie trenu’” – o zîs ciala a’ lu’Barieră.. Zîs şi făcut. Uşor, oşor o-nceput şi-nvîrchiască manivela şi cum drodu’ iera uns binie, cît ai zîce chipiu, bariera o fost închisă. D-amu puchiam sta linişchiţ’. Fără voaia noastă, nimia n-a trece. Primu’ o sosît la barieră unu’ c-o motorcicletă. Am stat pă loc, n-aviam cum nie călări tăţ’ tri pă ia. Barem dă avia ataj. Dîpă ciala cu motorcicleta , l-o adus nievoia pă unu’ c-o cociuţă mică, trasă d-on măgar. No, aşe ceva n-am mai văzut pî la noi. O zîs a lu’ Barieră c-ar fi on cioban, vinit cu oile d-inghieva, în satu’ vecin cu a nost’. Dîpă ciala cu cociuţa l-o adus ciasu’ cial’ rău, pă unu’ c-o Dacie 1100, noauă nouţă. No, asta-i dă noi, ni-am gînghit. Aşe că ni-am luat rămas bun dî la a’ lu’ Barieră ş-am dat şi nie apropiem dă ciala cu măşina. Mă, oamini buni! Doară nu creghieţ’ c-am ajuns cu binie acasă? Şi veghieţ’ ce s-o-ntîmplat. Fiţ’ atenţ’!

 

Măgaru’ şi pchietroiu’

Ciala cu motorcicleta, dîpă ci-o ajuns la barieră, în loc şi-ş’ oprască hardughia, cu casca pă cap, o bongoia într-una – vîndîdîdîdîdîng, vîndîdîdîdîdîng… Asta ca asta, da’ scochia on fum ‘niecăcios dă numa’. Dî la o vreme, băsamă l-o luat rău căldura în hanile dă pchiele ce le avia pă iel, motorciclistu’ ş-o dat jos casca dî pă cap, ca şi să mai răcorească, ş-o aşezat-o pă rezervor. Da’, motoru’ nu l-o oprit, îl tăt zăngănia. Mare greşală o putut face. Dî ce? Iaca am şi vă spun! Aşe l-o ‘nervat fumu’ pă bghietu’ măgar, că num-am văzut că s-apropie aşe uşor, pă năsîmţîchie dă motorciclist şi cum ciala-şi scosăsă casca dî pă cap, haţ, l-o muşcat dă urechia stîngă. No, gata o fost baiu’ d-acoalia! Ciala cu măgariu o-nceput şi rîdă, la fel şi ciala dîn Dacie. Numa’ binie-or pus paie pă foc. Dîn doauă mişcări motorciclistu’ s-o scoborît dî pă motorcicletă ş-o răghicat-o pă cric. Apoi cu brînca stîngă ţînîndu-să dă urechie şitoncănind ceva dîn gură (mă gînghiesc că nu lăuda măgaru’), o-nceput şi coachie ceva dîn ochi, pă marjinia drumului. La-nceput ni-am gînghit că coată ceva drod ca si leje mai binie tabla cu număru’ dî la motorcicletă, da’ cînd am văzut că ie on pchietroi în brîncă, am înlemnit.

Întră timp pă marjiniatolchişului s-adunasă ciopor dă lume. Unii strîgau “- Nu da, măăă!”, alţîî “- Aplică-i constituţîia că merită, măăă!” şi cei mai mulţ’ ţîvliau “- Feriţî-vă dă măgăruş, măăă!”. Dă fapt ci-o urmat?

 

Încăieraria

Motorciclistu’ ş-o luat avînt ş-o azvîrlit pchietroiu’ drept cîtă capu’ măgariului. Numa’ că măgariu, băsamă obişnuit ca şi să feriască dă loviturile dă cap ale berbecilor dîn turmă, o mişcat capu-n stînga şi-apoi în ghireapta, ţac – pac, păntru derutare, aşe că pchietroiu’ o trecut numa’ vîjîind pă lîngă capu’ lui. Numa’ că nu s-o gătat povestia aci. Trecînd pă lîngă capu’ măgariului, pchietroiu’, o ţîpat în zbor clopuţu’ dî pă capu’ ciobanului ş-apoi s-o oprit drept la ciala cu Dacia, în barbriz, o cum îi zîce, şi praf l-o făcut. No, asta li-o-ntrecut pă tăchie! S-o dat ciala jos dîn Dacie ş-or început tăţ’ o sfadă, dă vai ş-amar. Noi, nu şi stăm linişchiţ’, ni-am băgat întră ciia ce să sfăghiau. Io-l ţîniam pă ciala cu Dacia, ca şi nu-l lovască pă motorciclist cu liveru’. Mitru aduna pchietroaile dîpă marjinia drumului şi fujia cu iele mai înculu, ca şi le ţîpe înt-on şanţ. Nu dă altă da’ motorciclistu’ cînta cît îl ţînia gura, ţînîndu-să dă urechie: ş-aşe-mi vinie cîchi-odată măi, măăăi / şi dau cu cuţîtu-n pchiatră măi, măăăi.

No, m-am gînghit, gata-i baiu’ d-aci, aista scoachie cuţîtu’! Mitru, mai vijilent, cînd l-o apucat pă motorciclist dă centura dă pchiele, l-o-nvîrchit dasupra capului şi l-o zvîrlit drept păstă cioban, în cociuţă. Înt-o clipită s-o hăbucit cociuţa-n doauă. Ciala cu Dacia, cu minie-n spachie, o zburat pă ciia dîn cociuţă. Şi iac-aşe, noi ieram unii păstă alţîî grămădaie în ci-o mai rămăs dîn cociuţă, cu ciublile ciobanului vărsachie păstă noi. Şi cum n-apucasă şi vîndă tăt lapchile şi zăru-n piaţ’, numa’ binie, ci-o mai rămăs, s-o vărsat păstă noi.

Întră timp o apărut şi miliţanu’ dă sărvici. Motorciclistu’ ş-o oprit,â în sfîrşit motoru’, vo doauzăci dă oamini reuşisără şi prindă măgariu, care întră timp să dăzlegasă, ciobanu’ ş-o găsît cu greu clopuţu’ şi ciala cu Dacia noauă plînjia şi-şi ţuca măşina, că gînghieşchi că-i iera muieria!…

 

Finalu’ şi-nvăţătura dă minchie

Noauă aşe ni-o trăbuit, dacă nu ni-am văzut dă drum. Pîn’ la urmă, n-am scăpat nici unu’ făr’ dă declaraţîi păstă declaraţîi. Miliţanu’ scria ce scria, la procesu’ verbal, mai trăjia cît-o duşcă dînt-o iagă, ci-o scochia dîn cînd în cînd dîn porhart. Zîcia că-i zenzibil la amnirosuri şi-i musai şi ieie tăt mereu ceva ciai. Drept îi că amnirosam tăţ’ a oaie, da’ şi ciaiu’ lui amnirosa a prunie. Cum s-o gătat tătă treaba? Nu binie! Ciia cu baiu’, aşe s-or îndrăjit că ş-or dat întălnire la tribonal. Şi cum le-am picat şi noi cu tronc, drept mulţămire c-am salvat sîtuaţîia, ni-or învitat şi pă noi. Tăt aculu. Şi nu oricum, aviam şi primim acasă învitaţîia, pîn Poştă. Ieram şi noi cinieva, nu? (Întră noi fie voarba, n-ajungă nimia – cinieva – aşe).

Oricum, careva o-ncălcat regulile dă ţirculaţîie. Care? – om mai vighia altîdată. Iac-aşe ni-am învăţat minchie. Da’ voi, cei ce cichiţ’ şi nu făceţ’ ca noi! Aveţ’ grije: nu vă băgaţ’ inghie nu vă ferbe oala, că puchieţ’ da dă bai ş-ar fi păcat, nu dă altă, da’ îi musai şi vă spun că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”

(Va urma)

Dicţionarnăloagă – aglomeraţie: anghirechie – altundeva; cuptuşichie – supra aglomerate;hudureşchi – găureşti; hăzmăntoci – huidume; zdrăvie – strănută; mană – sevă; pocozîţ’ – agitaţi;zăngănia – accelera; toncănind – boscorodind; tolchiş – drum asfaltat; ciopor – grup; hăbucit – sfărâmat; ciuble – bidoane; porhart – geantă.