Trăind printre cărţi.Cotidiană poetică.La lilieci…

 

 




Se observă cu multă uşurinţă că Marian Barbu, în cele cinci volume apărute până în prezent ale deja urieşeştii sale lucrări, Trăind printre cărţi*, şi-a propus parcă mai mult decât Eugen Simion, în cele patru volume ale lucrării Scriitori români de azi, astăzi veritabilă istorie a literaturii române din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Pentru că Marian Barbu este atent, se încordează / angajează cu toată fiinţa-i pandurească nu numai întru receptarea şi analizarea / sintetizarea a tot ceea ce-i curent / dinamică literară / culturală, a tot ceea ce-i operă / scriitor de valoare, în geografia spirituală valahofonă, ci şi întru radiografierea artei cuvântului de pe „continentele“ care se însumează în întregul spiritual al Terrei. ‘Cercarea lui Marian Barbu nu se vrea sisifică, printre munţii de cărămizi de celuloză, nici donquijotescă, „pe câmpiile asire“, chiar dacă astăzi „Rosinantele“ au în ciberdotare „volane“ (nu „volănaşe“) de aur, ci numai „exact-admirativă“, atât la atingerea „epidermei” / „semnificantului“, cât şi la „reverberările“ întru catharsis / „semnificat“ ale abisurilor operei / capodoperei. Şi al V-lea volum cuprinde articole, studii, eseuri, cronici literare, recenzii, interviuri, evocări, glose şi note, repartizate – ca şi în anterioarele volume – în macrosecţiunile Literatură română (I) şi Literatură universală (II), secţiunea a III-a, fiind un foarte interesant Bloc Notes, fireşte, în interiorul acestora, capitolele (autori / cărţi) dispunându-se pe genuri: «A. Poezie» («1. Clasici» – Eminescu, Macedonski, Gellu Naum, Sorescu; «2. Contemporani» – Ion Beldeanu, Octavian Doclin, Anghel Dumbrăveanu, Ioan Evu, Gabriela Pachia, Ion Pop, Nicolae St. Sorescu ş. a.), «B. Proză» (Georgeta Iliescu, Marius Tupan, Dumitru Ţepeneag ş. a.), «C. Teatru» (Ştefan Amariţei, Ion Luca şi Dumitru Velea), «D. Critică şi istorie literară» (Tudor Arghezi, Marian Barbu, Nicolae Georgescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Pachia Tatomirescu, Cassian Maria Spiridon, Dan Lupescu ş. a.), «E. Evocări» (Elis Râpeanu, C-tin Cubleşan ş. a.). În macrosecţiunea de literatură universală, după ce glosează cu privire la Jean-Baptiste Baronian, autorul celebrei lucrări (din 2007), Panorama literaturii fantastice de limbă franceză, se ocupă de câteva antologii americane / canadiene: Robert Bingham Downs, Cărţi care au schimbat lumea  (1956 / 1978), Daniel S. Burt, Top literar 100 (2001), Frank N. Magill, Capodopere ale literaturii universale (1989), Patrick Coopens, Antologia scriitorilor lavaloazi de azi (1988), René Dionne, Antologia literaturii franco-ontariene de la origini până în zilele noastre (1997) etc.

(*Marian Barbu, Trăind printre cărţi, vol. V, Craiova, Editura Sitech, 2008, pagini A-5: 490)

 

 

 

***

 

Însuşirea de nume / „semnificanţi“
                                                                                în direct-proporţionalitate
                                                      cu capacitatea de a suporta durerea din „semnificaţi“

 

Din interferenţa a două strălucite culturi ale Ortodoxismului răsare soarele de vară al fiecărui verb din cerul poemelor ce alcătuiesc volumul Cotidiana poetică (2008)*, de Ratcu Golesîn. Originala artă poetică golesîniană întâmpină receptorul cu căldură, cu sinceritate, chiar din poemul „deschiderii“, Nume, unde valorifică spiritul paradoxismului din direcţia Vasile / Vasko Popa – Nichita Stănescu (1957 – 1967), dinspre mitemele unei  post-Faceri / post-Geneze a „dării Numelui“ spre a expune şi instaura un nou regim liric rezidând într-o esteică a însuşirii de nume / „semnificanţi“ („cuvinte“) în direct-proporţionalitate cu capacitatea de a suporta durerea din „semnificaţi“: «La început au fost numai lucruri, / iar după aceea şi cuvinte, adică nume – / fiecare lucru are cel puţin un nume. // Un lucru nou trebuie botezat – / noi batem în el un cui / şi de acesta atârnăm o fişă / cu numele lucrului înscris pe ea: / vai de lucrurile cu sinonime ! // Ca să ne însuşim numele unui lucru, / noi batem în noi un cui / şi atârnăm de el fişa / din cuiul lucrului respectiv. // Durerea pe care o simţim / este şi de la cuiele acelea, / şi de la greutatea numelor. / Ne însuşim atâtea nume / câtă durere putem suporta.» (Nume). În text, metonimia cuiului angajează şi sacra simbolică a Răstignirii lui Iisus Hristos ca „absolut“ al suportabilităţii durerilor Lumii. „Chipurile Durerii“ de tip martiric-individual / colectiv ce se nimbează în poemele lui Ratcu Golesîn sunt onomastice de geniu orfeic, de geniu din orizontul ştiinţific, de geniu din orizontul cunoaşterii metaforice, de geniu napoleonic / războinic, de geniu etnogenezic etc.: Ludwig van Beethoven («îngerul muzicii clasice» – p. 17), etnologul / antropologul Paul Sedci Dallier (pp. 29 – 37; lui Sedric / Dallier îi este dedicată o duzină de poeme: «Avionul Concord a avut primul zbor comercial / în anul o mie nouă sute şaptezeci şi şase – / Sedric şi Concord erau de-o vârstă / şi-au avut acelaşi destin tragic» – p. 31), Mihai Eminescu (simbol al „durerii“ Geniului hyperionic, 1877 – 1879: casa de la «Timpul» – p. 5 sq.; «Mergeam pe traseul ultimului drum / al lui Eminescu spre Cimitirul Belu – / eram în cortegiul lui funerar – / dar cu o sută de ani mai târziu» – p. 6), Alexandar Karageorgevici («Tatăl meu Tinu a făcut armata / în anul o mie nouă sute treizeci şi patru – / atunci a fost ucis / regele iugoslav Alecsandar Karageorgevici» – p. 42), Wolfgang Amadeus Mozart («şi iar au aplaudat – / şi aşa încă de trei-patru ori… / Atunci a ieşit şi maestrul Moţart din sală» – p. 15), Vasile / Vasko Popa («Eu îl cunoşteam pe românul Vasile / Vasko Popa / – cu el vorbeam numai româneşte – / care era cel mai mare poet sârb, / care era cel mai mare poet din lume. / […] // După ce a decedat, / voiam să-i dedic o poezie / în semn de stimă şi respect. // La un moment dat mi-am amintit / că el dedicase fiecare volum al său de poezie, / adică întreaga sa operă poetică, / soţiei sale Haşa. // Aşadar, am dedicat şi eu poezia mea / soţiei sale Haşa – / pe care, de fapt, nici nu am cunoscut-o.» – p. 11), Poporul Sârb («În Lupta de la Câmpia Mierlei / fiecare turc a ucis un sârb, / fiecare sârb a ucis un turc. // Turcii au fost mai mulţi / şi nu a rămas viu nici un sârb – / cei morţi nu puteau să spună nimic / despre această luptă. // Nici turcii care nu au luat parte / nu puteau să spună nimic / despre această luptă. // De unde ştim noi acum dacă a şi avut loc / Lupta de la Câmpia Mierlei? // Ştim pentru că asta a spus turcul / care l-a ucis pe ultimul sârb.» – Lupta de la Câmpia Mierlei, p. 40), Poporul Valah («Poporul Român este un copac / cu adânci rădăcini în pământ – / până în lumea lui Orfeu, / mare erou al mitului antic tracic. // Poporul Sârb un copac este / cu adânci rădăcini în ceruri, / până în lumea lui Lazăr şi Miloş, / mari eroi ai Luptei de la Câmpia Mierlei, / ai mitului medieval sârbesc. // Ramurile celor două popoare cresc / împletite într-o veşnică prietenie.» – p. 39), Marin Sorescu («Îi cunoşteam pe marii poeţi / Marin Sorescu şi Nichita Stănescu, / pe care îi respectam, îi admiram – / care acum nu mai trăiesc. // Eu am citit / toate volumele lor de poezii – / aşa s-a întâmplat, nu intenţionat. / Va să zică dânşii, amândoi, / în ceea ce mă priveşte, / încă scriu poezii – / ei mai trăiesc.» – p. 7), Nichita Stănescu («La mormântul lui Nichita Stănescu, / poetul Adam Pâslă a exclamat: / – Nichita, iartă-ne că noi mai trăim !»; Adam Pâslă = Adam Puslojić – p. 7), Sava Şumanovici («Sava Şumanovici a fost ucis / de două ori: / o dată ca pictor / şi o dată ca sârb din Srem.» – p. 21), Iosip Broz Tito («Eu nu am făcut armata / în anul o mie nouă sute şaizeci şi cinci – / atunci nu a fost ucis / regele iugoslav Iosip Broz Tito.» – p. 42) ş. a. Ars poetica lui Ratcu Golesîn din „deschidere“, poemul Nume, are în „complementaritate“, în „închiderea“ volumului, un interesant interviu „postfaţator“, acordat de autor lui Sima Petrovici (pp. 55 – 60), axat pe spinoase probleme legate de „deontologia“ din perimetrul criticii literare, de întâmpinarea Poeziei de către criticul corupt, de „secretele atelierului scriitoricesc“, de „facerea Poemului“, sau „noua poetică“ / „poi-etică“, de „faptele poetice“ dintr-o literatură, de «raportul dintre metaforă şi faptele poetice» (p. 58) etc. (* Ratcu Golesîn, Cotidiană poetică, poeme, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Adrianso, 2008, pagini A-5: 64)


 

 

***

Asupra multor lucruri frumoase, minunoase, din sorescianul, sacrul topos liliecesc, atrage atenţia Marian Barbu, în lucrarea-i care a văzut lumina tiparului în zariştea primăverii lui 2009, La Lilieci – şase cărţi în căutarea lui Marin Sorescu*, mai la vale de «argumente sau conspecte ca argumente», încorolându­-şi secţiunile: (I) Dicţionar repede deschizător şi întreprinzător de sensuri ale Limbii Române, folosite de locuitorii din Bulzeşti (Dolj), cu ajutorul lui Marin Sorescu sau invers, în 6 Cărţi de… Lilieci (pp. 49 – 277), (II) Glosar regional (1962 – Limba Română), (III) Bibliografie consultată (La Lilieci, critică şi istorie literară, Dicţionare), (IV) Glose, comentarii, studii şi articole despre Marin Sorescu, semnate de M. B. («Morala ambiguităţii într-o parodie metodică. Viziunea vizuinii», «Shakespeare, comentariu literar», Vărul Shakespeare – cronică dramatică», «Marin Sorescu – homo ludens», «Marin Sorescu – poet al iubirii; Descântoteca după trei decenii» etc.) şi (V) Addenda (în această secţiune, oferindu-ne bucuria de a descoperi autografe acordate de Marin Sorescu lui Marian Barbu: pe Singur printre poeţi, 1964, pe cartea a III-a, La Lilieci, 1980, pe Tratat de inspiraţie, 1985 etc., ori «trei portrete de Marin Sorescu făcute cu mâna stângă» etc.). În cele peste două sute de pagini de «Dicţionar repede deschizător şi întreprinzător de sensuri ale Limbii Române, folosite de locuitorii din Bulzeşti (Dolj), cu ajutorul lui Marin Sorescu sau invers, în 6 Cărţi de… Lilieci», Marian Barbu îşi dezvăluie un chip nou, cel de veritabil, de acribios lexicolog / dialectolog, un excelent trăitor-cunoscător al subdialectului / sub-Logos-ului Oltean, asupra căruia s-a aplecat cu ochi de cercetător, sub îndrumarea unor inimoşi dascăli universitari bucureşteni, încă din studenţie – vezi Glosar regional – raionul Craiova, comuna Izvor-Mileşti, din anul 1962. (*Marian Barbu, La Lilieci – şase cărţi în căutarea lui Marin Sorescu, Craiova, Editura Sitech, 2009, pagini A-5: 348).

 

 

 




Se observă cu multă uşurinţă că Marian Barbu, în cele cinci volume apărute până în prezent ale deja urieşeştii sale lucrări, Trăind printre cărţi*, şi-a propus parcă mai mult decât Eugen Simion, în cele patru volume ale lucrării Scriitori români de azi, astăzi veritabilă istorie a literaturii române din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Pentru că Marian Barbu este atent, se încordează / angajează cu toată fiinţa-i pandurească nu numai întru receptarea şi analizarea / sintetizarea a tot ceea ce-i curent / dinamică literară / culturală, a tot ceea ce-i operă / scriitor de valoare, în geografia spirituală valahofonă, ci şi întru radiografierea artei cuvântului de pe „continentele“ care se însumează în întregul spiritual al Terrei. ‘Cercarea lui Marian Barbu nu se vrea sisifică, printre munţii de cărămizi de celuloză, nici donquijotescă, „pe câmpiile asire“, chiar dacă astăzi „Rosinantele“ au în ciberdotare „volane“ (nu „volănaşe“) de aur, ci numai „exact-admirativă“, atât la atingerea „epidermei” / „semnificantului“, cât şi la „reverberările“ întru catharsis / „semnificat“ ale abisurilor operei / capodoperei. Şi al V-lea volum cuprinde articole, studii, eseuri, cronici literare, recenzii, interviuri, evocări, glose şi note, repartizate – ca şi în anterioarele volume – în macrosecţiunile Literatură română (I) şi Literatură universală (II), secţiunea a III-a, fiind un foarte interesant Bloc Notes, fireşte, în interiorul acestora, capitolele (autori / cărţi) dispunându-se pe genuri: «A. Poezie» («1. Clasici» – Eminescu, Macedonski, Gellu Naum, Sorescu; «2. Contemporani» – Ion Beldeanu, Octavian Doclin, Anghel Dumbrăveanu, Ioan Evu, Gabriela Pachia, Ion Pop, Nicolae St. Sorescu ş. a.), «B. Proză» (Georgeta Iliescu, Marius Tupan, Dumitru Ţepeneag ş. a.), «C. Teatru» (Ştefan Amariţei, Ion Luca şi Dumitru Velea), «D. Critică şi istorie literară» (Tudor Arghezi, Marian Barbu, Nicolae Georgescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Pachia Tatomirescu, Cassian Maria Spiridon, Dan Lupescu ş. a.), «E. Evocări» (Elis Râpeanu, C-tin Cubleşan ş. a.). În macrosecţiunea de literatură universală, după ce glosează cu privire la Jean-Baptiste Baronian, autorul celebrei lucrări (din 2007), Panorama literaturii fantastice de limbă franceză, se ocupă de câteva antologii americane / canadiene: Robert Bingham Downs, Cărţi care au schimbat lumea  (1956 / 1978), Daniel S. Burt, Top literar 100 (2001), Frank N. Magill, Capodopere ale literaturii universale (1989), Patrick Coopens, Antologia scriitorilor lavaloazi de azi (1988), René Dionne, Antologia literaturii franco-ontariene de la origini până în zilele noastre (1997) etc. (*Marian Barbu, Trăind printre cărţi, vol. V, Craiova, Editura Sitech, 2008, pagini A-5: 490).