"Epoca Stefaniană – Studiu despre dimensiunea arhitecturală” – Cercetare istorică de importanţă majoră

La Editura „Carpathia Press”, în colecţia „Studii şi Cercetări”, a apărut cu puţin timp în urmă o lucrare ziditoare specială „Epoca Stefaniană – Studiu despre dimensiunea arhitecturală”. Autorul cărţii este nimeni altul decît distinsul George Roca din Australia, personalitate de prestigiu, filolog, traducător, scriitor român, jurnalist, poet, om de teatru, editor al unor publicaţii  culturale. George Roca a condus multă vreme revista  de cultură „Spirit Românesc” din Sydney, Australia, lăsîndu-şi onorabil amprenta asupra activităţii de conservare şi promovare a spiritului românesc de pretutindeni.

 

Aflăm din prolog, studiul, cu titului iniţial „Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”, a fost pregătit de către autor pentru cel de-al XIX-lea Congres al Academiei Româno-Americane, desfăşurat la Bochum, Germania, 2004 – an în care a fost sărbătorită aniversarea a cinci sute de ani de la naşterea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, domnitorul Moldovei – şi a fost prezentat ca omagiu la cel de-al XXX-lea Congres al aceleaşi academii,  care a avut loc la Chişinău, în perioada 5-10 iunie 2005. Ulterior lucrarea tipătită în volumul „Epoca Ştefaniană” a fost expusă dezbaterii publice prin publicarea în revista „Agero” din Stuttgart şi în „Viaţa de pretutindeni”.

 Epoca Stefaniana

Profesorul univ. dr. Artur Silvestri spune în epilogul „Viziunea răzăşească”: o „recucerire a adevărului despre noi” o vom afla în cultura de margini de Românie şi în reminiscenţe de „România de odinioară”, astăzi dezlegate de statalitate, şi, întâi şi-ntâi, la românii risipiţi. Acolo, sub apăsările de mediu, apare ideea că a pierde identitatea este totuna cu a se pierde tot ce este mai de preţ pe Pământ. În cazul autorului, avem de-a face cu o dezvoltare organică, ce asimilează profunzimea unei  bogate bibliografii, cu ajutorul căreia domnul Geroge Roca pune la îndemîna exegeţilor, dar şi a cititotului interesat, un inventar de date, mărturii şi noi interpretări, un remarcabil studiu de sinteză al cărui legătură indisolubilă cu „Epoca Ştefaniană” perminte cunoaşterea tot mai excată a culturii arhitecturale sub domnia celui mai prodogios ctitor din istoria poporului român – Ştefan cel Mare şi Sfînt, care se bucură şi azi de tratament special în conştiinţa publică.

 

Studiul reconstituie în linii precise itinerarul architectural şi spiritual al epocii respective, în evoluţia scrierii putînd fi identificate anumite puncte de reper care permit o foarte utilă deschidere spre o cercetare de ansamblu. Aflăm că toate ctitoriile, construcţiile religioase, construcţiile rezidenţiale care stau de veacuri mărturie Epocii Ştefaniene – o epocă de măreţie a neamului nostru   nu vizau numai aspectul practic, ci erau mult mai mult pătrunse de transcendent, se apropiau de arta teologiei şi icoanei, erau opere de artă în sine. Fundamentat, convingător în planul realităţii istorice şi spirituale a poporului român, studiul oferă o imagine bogată în informaţie ca semnificant al semnului sacralităţii, ajută cititorul să înţeleagă mai bine modul în care s-au constituit unele dintre ideile artistice ale arhitecturii vremii, ajută să sesizeze înfluenţele pe care le-a acceptat, felul în care le-a asimilat, să pătrundă în intimitatea unor imagini arhitecturale care au impresionat veacurile.

 

Citind, vom înţelege de ce este de folos apariţia lucrării, vom înţelege canonul estetic al acesteia, cu atît mai îmbucurător cu cît subiectul – un capitol important din istoria arhitecturală şi artistică a poporului român – a fost tratat de un filolog român din străinătate, dovedind astfel că nu a pierdut legătura spirituală cu ţara, cu istoria ei. Datele studiului ne obligă să privim apariţia de sub tipar ca pe un moment distinct în creaţia autorului, un moment deosebit de perioada creaţiei poetice şi important pentru înţelegerea genezei ideilor ce ţin de maturitatea intelectuală, de lărgirea experienţei sale literare. Aşadar, studiul „Epoca Ştefaniană” este o cercetare istorică de importanţă majoră, reprezentativă pentru autor.