Interviu Cu Doamna Diana Chemali, Window To Romania (Fereastră Către România), Liban

Motto: “Ţin să menţionez că românii din Liban au fost evacuaţi la iniţiativa domnului consul Laurenţiu Ionescu, care a şi rămas în Beirut printre bombardamente (spre deosebire de ambasador, care a plecat cu primul convoi), ca să poată acorda vize de urgenţă tuturor celor care au nevoie de ajutor.” Diana Chemali

De Gabriel Teodor Gherasim New-York

Gabriel Teodor Gherasim:  Stimată doamnă Chemali, daţi-ne vă rog câteva date biografice despre dumneavoastră.

Diana Chemali: Mă numesc Diana Chemali şi sunt editor al publicaţiei electronice Window to Romania (Fereastră Către România). Am 31 de ani şi am absolvit Şcoala Superioară de Jurnalistică din Bucureşti.

Soţul meu e libanez, creştin maronit, şi lucreaza ca ‘senior web developer’ (specialist superior de proiectare web) la compania de telefonie celulară Alfa, din Beirut. În 2000, după absolvirea facultăţii m-am mutat la Beirut. Avem o fetiţă de 9 luni, pe nume Karen Antonia.

G.G.: Ce este publicaţia ‘Window To Romania’?

D.C.: Window To Romania, www.windowtoromania.org   a apărut iniţial ca o pagină electronică personală, un tribut adus de soţul meu, mie şi ţării mele natale, România. Apoi site-ul s-a dezvoltat până a ajuns în forma actuală. Actualmente site-ul conţine ştiri din România, Liban şi de pe peste tot din lume. Are secţiuni originale unde scriitori tineri şi talentaţi (precum Ada Demirgian, ziarist de radio cu numeroase premii la activ, Sorin Cucerai, filozof independent, sau Oana Stupariu, gazetar din Constanţa), scriu in exclusivitate pentru noi.

G.G.: Daţi-ne vă rog un rezumat al războiului curent dintre Israel şi Liban.

D.C.: Nu cunosc să fie vre-un război între Israel şi Liban.

Războiul actual se desfăşoară între Israel şi gherila şiită libaneză, Hezbollah (în traducere “Partidul lui Dumnezeu”), care are sprijin logistic şi financiar acordat de Siria şi Iran. Trebuie sa fie clar înţeles, că nu există un război dus la nivelul celor două state, Israel şi Liban. Statul libanez nu se află în conflict deschis cu statul evreu. Armata libaneză nu a ripostat oficial până acum, deşi câteva unităţi militare aparţinând armatei libaneze au fost bombardate. Războiul oficial (numit chiar şi de CNN astfel), este dus de Israel contra Hezbollah.

Totul a pornit în data de 12 iulie a.c., când în urma unei acţiuni de gherilă, gruparea şiita Hezbollah a răpit doi soldaţi israelieni. Nimeni nu se aştepta ca acest incident să aiba efectul de avalanşă. Astfel de incidente au fost destul de frecvente încă din 1982, când Israelul a invadat Sudul Libanului pentru prima dată. De atunci, astfel de “râcâieli” armate au devenit o obişnuinţă pe scena politică cotidiană.

În 2000, israelienii şi-au retras trupele din sudul Libanului pentru că nu îşi justificau costurile. Însă Hezbollahul nu şi-e dezmembrat gruparea justificându-şi prezenţa în zonă, ca “eliberatoare şi de rezistenţă”. În 2005, în urma alegerilor electorale din Liban, “Partidul lui Dumnezeu” a câştigat în mod oficial locuri în parlamenul libanez.

G.G.: Care este costul uman până în prezent şi în ce măsură victimele sunt  civili?

D.C.: Costul uman este imens, ca şi cel financiar (miliarde de dolari). Pe data de 13 iulie a.c., evreii anunţau că vor “arunca Libanul cu cel puţin 20 de ani în urmă”.  În numai 3 săptămâni de razboi, Libanul are deja infrastructura distrusă. Din nefericire, victimele colaterale sunt cele mai numeroase, în jur de 400 de morţi şi peste 1300 de raniti (99% civili: copii, femei, oameni în vârstă). Peste 800,000 de libanezi şi-au părăsit casele cu ce aveau efectiv pe ei. Reţele de tv şi celulare au fost distruse, precum şi clădiri de locuinţe pentru civili, poduri, etc.

Nu ştiu în ce măsură a fost Hezbollahul atins, căci conform grupării şiite, sunt “funcţionabili şi foarte puţin atinşi”.

Israelul estimeaza ca necesare înca “vre-o câteva săptămâni de bombardament” ca să termine ce au început. Încă nu avem un bilanţ clar.

 

G.G.: Credeţi că o interveneţie a Naţiunilor Unite ar fii binevenită?

D.C.: UNIFIL, The United Nations Interim Force In Lebanon (Forţa Temporară A Naţiunilor Unite în Liban), creată de  Security Council Resolution 425 (Rezoluţia Consiliului de Siguranţă 425) şi 426 la data de  19 Martie 1978, au început deja să sosească în Liban pe 23 Martie 1978; unul din scopurile lor a fost de-a constata la faţa loculuir retragerea trupelor israeliene din Liban.

 

G.G.: În ce măsură vedeţi cauzele acestui război fiind rezolvate într-un

 viitor cât mai apropiat?

D.C.:  Nu există o rezolvare rapidă şi completă a acestui conflict. Hezbollah este înainte de toate o ideologie, nu numai o grupare, care nu poate fi exterminată completamente. Va exista o încetare a focului, probabil în câteva săptămâni, dar nu mai devreme de atât. Condiţiile acordului de încetare a focului vor fi cu adevărat cunoscute numai de potentaţii zilei.

G.G.: Relataţi-ne o zi din Libanul sub asediu.

D.C.: Noi nu am fost sub asediu decât 5 zile, după care am părăsit Libanul şi ne-am îndreptat către România, cu destule peripeţii.

Oricum, cele 5 zile au fost destul de neplăcute. Nu s-a putut dormi din cauza zgomotului exploziilor repetate. Străzile erau pustii. Blocul nostru a fost evacuat şi sigilat (pentru a ţine hoţii la distanţă) şi am plecat practic cu ce era pe noi: fără haine de rezervă sau jucării pentru copil.

Am facut 25 de ore pe drum, plecând cu un convoi de autocare (pline cu români, cărora li s-au alăturat cetăţenii cehi şi italieni), din faţa Ambasadei României şi ne-am îndreptat către Siria. Am stat în vamă în jur de 8, 9 ore. Apoi am făcut alte 3, 4 ore până în Alep, Siria, unde ne-au aşteptat două avioane ale agenţiei Tarom. Noi am fost printre primii români evacuaţi din Liban. Ambasada Română din Beirut a evacuat într-o săptămână în jur de 1000 de români aflaţi in Liban.

Ţin să menţionez că românii din Liban au fost evacuaţi la iniţiativa domnului consul Laurenţiu Ionescu, care a şi rămas în Beirut printre bombardamente (spre deosebire de ambasador, care a plecat cu primul convoi), ca să poată acorda vize de urgenţă tuturor celor care au nevoie de ajutor.

 

G.G.: De unde pot românii care au cunoştiinţe în Liban afla despre soarta

 lor?

D.C.: Informaţii se pot afla de la Ambasada României din Beirut.

E-Mail: romembey@inco.com.lb

FAX: 961 5 924747

Address & P.O.Box:

Romanian Embassy, P.O.B 8184

Presidential Palace Street, Beabda, Lebanon

Telephone:

Consular: 961 5 924849

Secretarial: 961 5 924848 / 50

Ambassador:  Aurel Călin

Consul: Laurenţiu Ionescu

G.G.: Cum pot cititorii noştri să vă contacteze?

D.C.: Ne puteţi contacta prin email info@windowtoromania.org.

G.G.: Mulţumesc pentru interviu!

D.C.: Şi eu dumneavoastră.