Interviuri

Literatura a jucat si joaca un rol special…

Interviu cu Veronica Balaj

Daniel Lăcătuş: Ce trebuie să ştim despre Veronica Balaj ? 

Veronica Balaj:   Mai   întâi    m-a atacat o altă întrebare… e  chiar nevoie să se ştie  multe despre  cineva? Apoi, mi-am  alungat  îndoiala şi zic,  da,  atâta    vreme cât cineva    a  pornit pe acest drum al  comunicări  publice  prin scris, da ,  se poate ca  unii ar vrea să ştie  câte ceva   despre  persoana  în cauză. Bun, acceptăm ideea că e necesar într-o intercomunicare să ştim ce şi cum suntem… Particularizând acum, despre mine, parcă  mi-e greu să  găsesc   exact  ceea ce  ar trebui să se ştie. De obicei, reactionez  firesc, nu am înclinaţia spre   duplicitate, pur  şi simplu nu mă ajută fantezia în acest sens. Aş zice că, sunt un om loial, ceea ce  s-a dovedit adesea  a fi un   dezavantaj  . Trecem peste  asta şi, adaug  faptul     sunt o persoană care a avut şansa şi o are , să lucreze  ceea  ce-i place.    Au şi americanii o   vorbă  , deşi nu sunt  fanul "culturii" lor, dar asta merge, cică "dacă în viaţă reuşeşti să faci ceea  ce-ţi  plăce, nu mai trebuie  să munceşti"  aşa că, e clar, totul este mai uşor..  eu mă   recunosc în chestiunea   asta,  ca  redactor (la Radio  Timişoara  ), mă    simt  ca într-un  spectacol pe care trebuie  să-l montez  din  vorbele, ideile  invitaţilor, să  reuşim împreună să  redăm o secvenţă de viaţă , aşa că  ESTE FASCINANT. Şi asta , să recunoaştem, nu e puţin lucru când  te duci cu plăcere la   slujbă., cunosc oameni interesanţi, schimb idei,  apoi,   mai am şi şansa SCRISULUI,   asta  chiar că e  ceva  miraculos, mă înălţa peste   nimicurile neplăcute  care  se mai ivesc  în viaţă , mă ajută să văd partea frumoasă a lumii.  În  esenţă, ce să se ştie oare despre mine? Că    sunt   dinamică şi expansiva, că  nu tradez   prieteniile, că  sunt uneori plângăcioasă  pentru că lumea , vezi, nu merge  chiar în direcţia  pe care o vreau eu şi,

   afectează direct una, altă,    găsesc apoi motive să fiu din nou  încrezătoare şi  merg  laolată cu    semenii  prin vremi, Un om  obişnuit. Cam asta aş zice   la un prim strat al mărturiei.   


Daniel Lăcătuş: 
Cum vă descrieţi ? 

Veronica Balaj:  
Cum să mă descriu? Chiar  spusesem câte ceva în acest sens,  să mă laud ? Nu-mi prea  găsesc  cuvintele, dar am o părere controversată despre mine  şi pot  adăuga  la cele de mai sus  că sunt bună şi indiferentă, generoasă şi colţuroasă,    dezinteresată şi  totodată implicată şi activă ,   comunic  uşor şi cu plăcere,  nu suport  nedreptatea căci, sunt ca o balanţă în  căutarea echilibrului, ce   naivitate, nu-i aşa? În  fine,  pot face gesturi frumoase şi  pot  trece pe lângă  şanse  favorabile cu o nonşalanţă  care ţine tot de  ameţeala   de care suferă  creatorii, artiştii… Îmi plac  hainele   şi obiectele de artă de calitate, vorbele  alese şi  frumuseţile lumii, dacă nu e prea mult,.. A, era să uit ,  vă puteţi baza pe   mine, sunt săritoare la greu şi  susţin binele chiar dacă, apoi, iese  totul pe dos. Face parte şi asta din spectacolul existenţei, dar cu asta chiar  mă mandresc, se poate bază pe mine  cineva care  are   nevoie şi  ar mai fi încă un mic amănunt,  nu  pot  fi datoare nimănui cu nimic, Dau înzecit şi mă bucură nespus dacă pot face un dar , deci un sumum de   trăiri anapoda şi   de multe ori   exersate pe pământ.  iar acum e rândul meu să   le experimentez, Consecvent, până la capăt..

Daniel Lăcătuş :  Care este criteriul după care daţi valoare omului ?   

Veronica Balaj:    VALOAREA omului constă în trăirile sale şi în ceea ce aplică  în numele binelui, cu mintea sa. Raţiune şi trăire. Onestitate şi  curajul de  a  înfrunta viaţa fără să lezeze  pe ceilalţi.

Daniel Lacatus :  Cum se impaca radioul cu literatura ? 

 

Veronica Balaj:     Radioul şi literatura sunt foarte  uşor de    alăturat.  Se cuvine trăire pentru fiecare,  nu se poate face  meserie  din  vorbitul la microfon dacă nu este  şi trăire . Doar comunicarea cu mii de oameni care  te ascultă şi trebuie să-i convingi că ceea ce spui tu, e chiar aşa,   şi tot înseamnă  emoţie, . Aici poate  este   primul   palier al farmecului acestei   meserii. Să  poţi , prin inflexiunea vocii    atingi sufletul cuiva, să "conversezi"  cu el, să-i declanşezi emoţii, memoria  are şi ea un rol.. poate nu te uită  cineva,   prin declanşarea în mintea sa a unui  şuvoi de  gânduri, aduceri aminte, conexiuni, etc.

 Comunicarea este  cel mai complex  fapt  în această meserie şi, vine acum literatura care înseamnă   şi mai şi. Comunicare diversă cât se poate imagina. Iată ce frumos  se îmbină , se întâlnesc cele  două   formule de  existentă ale cuvântului.Cuvântul rostit îşi are  forţa sa, cuvântul scris, o alta. Dacă pot  să mă exprim aşa, ar fi,  ca noi, dezghiocăm cuvântul de sensuri şi nuanţe şi îl redăm lumii {interesate de acest aspect}. Vezi, de aceea spuneam că sunt un om norocos  …Frumuseţile lumii încap şi în cuvinte deopotrivă ca în fapte..

 

Daniel Lacatus : La ce carte lucrati in prezent ?

 

Veronica Balaj:      Deocamdată, nu lucrez la nimic. Poate este o perioadă de acumulare. Abia am lansat  o carte de proză poematica,  este scrisă anul trecut, este un exerciţiu de stil ,   se intitulează  " PUZZLE VENTIAN"   aşa , de fantazie,  nu este o carte de călătorii, nu  este  titlul   unei proze  din volum. Am în  intenţie un alt   roman, tot în acelaşi stil alert, frânt, sugestiv  ca şi în ''CARNAVALUL DAMELOR "" sau 'BALTAZARA", dar  nu e cazul să mă apuc  de scris până ce nu ştiu încă  ce vreau,  aştept să se contureze ceva  în minte şi apoi, văd..

 

Lăcătuş Daniel : Dintre cărţile scrise de dumneavoastră, care este preferata şi de ce?

  

Veronica Balaj :   Nu cartea preferată, poate cărţile, dar, preferinţele se schimbă,  într-o vreme erau scriitori  diverşi din marea literatură, ruşi, francezi, apoi a venit literatura sud americană,  aşa  încât,  titlurile şi autorii s-au   adăugat într-un şir  greu de   ordonat .Poate aş putea să spun care  ar fi  genul de literatură  nepreferată….. Asta e mai simplu.  Nu  degust  literatura  nouă în care  se  vrea  elementul şocant  prin   introducerea scenelor  vulgare,  porno… Nu agreez   subiectele  de  tipul, incest…etc..care, au şi făcut vâlavă  uneori dar asta nu mă    impresionează, ştiu că  s-a luat un premiu de debut acum câţiva ani de către o scriitoare    din   Bucureşti.. C .Ştefănescu ,  O fi fost aşa de bine scrisă cartea? Nu am vrut să   pierd timpul  cu aşa ceva..Era clar  că se urmărea   în primul rând, şocarea prin subiect dar eu caut stilul, construcţia dacă e vorba de  proză, simbolul, expresivitatea sugestivă, concisă,  abstractă dacă e vorba de poezie…Iată în felul acesta m-am apropiat şi de  răspunsul aşteptat fără să  fie complet însă. Mă opresc aici la acest punct căci, altfel, decad în vreo dizertaţie şi  motivaţie  plictisitoare .

 

Daniel Lăcătuş: Când aţi scris prima dumneavoastră carte şi care a fost această, care a fost reacţia cititorilor? 

     
Veronica Balaj :   Prima mea carte a fost… un volum colectiv, aşa cum se obişnuia. Chiar în 1989, primavara a fost debutul pe care l-am aşteptat 2 ani. Se tot trimitea textul la Bucureşti, iarăşi revenea, că parcă noi, nişte   incepatori am fi putut spune din   cine ştie ce motiv, lucruri ameninţătoare pentru stat, şi omenirea întreagă. În fine, am refăcut textul de câteva ori dar acum, spun că a fost într-un fel un exerciţiu  necesar . Iau partea  calmantă a situaţiei.

  Poate      de aceea  revin  şi azi asupra textelor, mi-a intrat în reflex, lucru care nu e chiar  rău, e necesar.   Reacţia publicului? Erau scriitorii  de marcă ai momentului implicaţi în disecarea "OPEREI" celor  5 debutanti adunaţi  pe aceeaşi copertă.  Eram tineri şi frumoşi toţi, ni se dădeau pronosticuri, sufeream  dacă   cineva    nu ne  dădea  şanse la fel ca celorlaţi… Era   un fapt literar trăit la.."cald". Important este că nu ne-am pierdut  pe drum între timp… fiecare a evoluat în felul sau, poezie unii, poezie şi proză alţii….A, uitasem să spun, am primit şi bănuţi, atât cât să-mi cumpăr o haină  de blană  naturală.   A  fost o senzaţie   de neuitat  să cumperi ceva din   strădania se  aspirant la  viaţa literară. 

  

Daniel Lăcătuş : V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor? Ce rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră? 

  

 Veronica Balaj :  DA… cred că este o chestiune structurală.. Am  vrut să comunic  cu lumea, cu viaţa însăşi, aşa că, literatura îmi oferă din plin această şansa, mai este apoi şi profesia mea care    vine  pe  acelaşi ton  al   comunicării dar în alt fel.

Rolul literaturi? Este, cum să spun, ca  şi vorbirea, ca şi schimbul de  cuvinte, de gânduri în fiecare zi, ca şi emoţia că vezi un nou anotimp… este  ceva  numit parte din viaţa. M-a  absorbit,   şi, fireşte dacă face parte din ceva mereu purtat în  gând şi subconştient, m-a ajutat să trăiesc împlinit,  tensionat, ardent şi nu sec. Ba chiar m-a salvat  pot spune

 într-un moment greu, când am  pierdut  pe neaşteptate, omul drag de lângă mine.

Atunci, am vorbit. M-a ajutat, ascultat, mult mai mult decât oricine. Literatura  a jucat şi joacă un rol special. Acesta e cuvântul Special. Adică, este  partea pe care mă pot  sprijini să visez, să sper, să înţeleg ca pot face  şi altceva decât să merg, să  stau la palavre, să mă uit chiorâş, să fiu rea, { sper să nu}   mă ajută să văd  lumea din jur în toate nuanţele care  pot  pătrunde în mintea şi sufletul meu,  pentru că, fiecare  receptăm realitatea  precum putem, precum suntem alvcatuiti…

 

Daniel Lăcătuş:  Ce gen literar preferaţi şi ce autor în mod special?  

  

Veronica Balaj: Prefer  toată literatura  care este scrisă bine. De autori am mai vorbit… Diverse genuri literare, diverşi autori, diverse epoci, totul are  locul sau,  preferinţele se modifică..

Daniel Lăcătuş: Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii cărţilor al căror autor sunteţi?  

 

Veronica Balaj:  Mesaj pentru cititori? E greu de  spus în câteva cuvinte.  Poate ar  fi necesar un colocviu,   o sesiune de  mărturisiri de amabele părţi, dar, pentru că asta nu se poate, hai să spun :

Dragilor, vă  iubesc  şi tocmai v-am trimis alte câteva trăiri ca să aveţi la nevoie de seară şi  la drum  de ploaie sau arşiţă.  Dacă se dovedeşte un balast inutil.  Lăsaţi-l pe marginea  vieţii că  vine cineva, fiţi siguri, să-l ia.  E făcut dintr-o materie    care nu se perimeaza   uşor, şi, culmea, cu cât trece timpul, cartea  oricui, devine mai interesantă.. măcar  prin vechime.

Cu prietenie,  Veronica Balaj

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top