Totul în jur părea pustiu
Totul în jur părea pustiu,
Nici nu ştiam dacă sunt viu,
De-o iarnă cruntă eram prins
Ş-aflasem crud cum e învins.
Se tânguia corabia-amar
Pe marea dură de cleştar,
Blândă şi caldă în trecut,
Acum al morţii aşternut.
Pe o banchiză-am eşuat
De urşi feroce sfâşiat,
Îmi plângea inima în colţi
Cu lacrimi triste pentru morţi.
Pe când urlam ca un smintit
Palmele calde ţi-am simţit
Şi ai şoptit al vieţii dar:
– Stai liniştit, e un coşmar.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.