Rezonante

Capitalismul şi Cultura în societatea românească

Posted on

Făcând o retrospectivă în adâncul istoriei neamului românesc,atât feudalismul cât şi capitalismul s-au sprijinit pe elemente ale mentalităţi claselor de mijloc,respectul faţă de legi şi religie,devotamentul faţă de familie , comunitate şi sârguinţă în activităţile pe care populaţia o desfăşura.


La rândul ei economia de piaţă,(la începutul ei limitându-se la schimburi de mărfuri în mediul rural),a satisfăcut aspiraţiile modeste ale oamenilor privind înbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi asigurarea şanselor  urmaşilor lor.

Mă întreb astăzi,când majoritatea scriitorilor şi-au scris operele în mentalitatea stângismului comunist şi care încă mai persistă în aceste idei,dacă poziţia antiburgheză a acestora nu implică riscul subminării valorilor care trebuie să creeze clasa de mijloc şi piaţa liberă.

Cea mai importantă evoluţie politică din  secolul XX a fost căderea regimului comunist din ţara noastră ,inclusiv din estul Europei.Nu este logic să subliniem că o doctrină politică a dat greş deoarece oamenii nu au folosit-o cum se cuvine sau au interpretat-o greşit,sau că ea a fost victima unei opoziţii şi conspiraţii a împrejurărilor istorice.Dacă acea doctrină comunistă nu a putut rezista abuzurilor umane sau împrejurărilor nefavorabile,înseamnă că ea a fost un produs al fantezuiei politice marxiste-leniniste  mai curând decât o idee politică realistă.Aşa cum am simţit-o pe pielea noastră această fantezie politică s-a putut impune în realitate numai prin constrângere brutală şi criminală.Acesta a fost destinul firesc al socialismului-comunist din ţara noastră-o utopie politică întruchipată într-un regim terorist,un coşmar istoric din care omenirea s-a trezit la sfârşitul secolului trecut.Implicaţiile prăbuşirii ideologiei comunist-socialiste sunt încă departe de a fi evidente în ţara noastră.Este adevărat că dezgheţarea din anul 1989  a relevat meritele unei economii a pieţii în comparaţie cu planificarea economică de stat.Încă ,scriitori şi intelectualii cu gândire de stânga susţin că în timpul dictaturii comuniste de la noi s-au construit locuinţe şi fabrici.Nimic mai fals.În ţările capitaliste europene nu s-au construit locuinţe şi fabrici? Şi încă mai moderne.Unii din intelectualii noştri au uitat că timp de peste 45 de ani acest popor a fost înfometat,i-au fost inversate valorile,i-a fost luată credinţa.Din orbirea gândirii stângiste ei nu văd,încă,beneficiile recoltate de ţările cu sisteme economice de piaţă.Aceşti scriitori şi intelectuali de extremă stângă ce descind din aparatul de propagandă comunistă nu doresc să vadă că într-o societatea burgheză ce se formează şi la noi,anumite valori sunt considerate de către majoritatea populaţiei ca fiind de la sine înţelese.Devotamentul faţă de aceste credinţe creează o clasă de mijloc,care apoi întreţine o economie de piaţă.Un mare pericol pentru învăţământul nostru este că ,încă,se predau în şcoli creaţii literare scrise în timpul dictaturii comuniste şi cu mentalitatea acelui regim,care impunea slugărnicia faţă de valorile false şi o ideologie criminală.

De-alungul istoriei societatea capitalistă  şi mai ales economia sa are tendinţe de a produce „depresiuni”.Într-o societate urbanizată,cum este la noi,(la sate au rămas doar bătrânii),efectul acestei perioade de criză va fi destul de nefast. Situaţia în care abia am intrat va da”apă la moara”scriitorilor şi intelectualilor cu mentalitatea rămasă în proietul communist,din care abia am ieşit.Unii intelectuali şi oameni de artă nu agreează piaţa şi consideră drept respingătoare noţiunea propriei lor participări în cadrul pieţii.Ei nu-şi pot închipui propriile persoane producând bunuri de larg consum destinate vânzării sau schimbului,chiar dacă tratează profiturile,chiar dacă uneori sunt mici,astfel recoltate drept binevenite.O parte din ei care au beneficiat din plin de „binefacerile” societăţii comuniste, pentru motivul că ,indiferent dacă lucrările lor erau scrise prost şi  răspundeau la comandamentul propagandei de partid ,  drepturile de autor curgeau, în ciuda faptului că nu se vindeau.Iar,indiferent de ceea ce spun despre egalitate,ei nu cred că sunt  egali cu alţi oameni,cu toate că în regimul trecut folosindu-se de ipocrizia ideologiei,îşi spuneau” tovarăşi”acum,la fel ca  atunci,consideră că talentele şi sensibilităţile  pe care le posedă îi fac să fie superiori.

Noţiunea de avangardă a fost adoptată de societatea capitalistă burgheză cu simplul înţeles de ultima modă-ultima tendinţă în artă.Societatea socialistă multilateral-dezvoltată de la noi a preluat acest termen dându-i sensul de “deschizătoare de drum al realismului socialist în cultură”.Această abordare din partea aparatului propagandist al P.C.R a reuşit să corupă activitatea artistică din ţara noastră.După evenimentele din 1989 pasiunile lumii culturale,la început dezorientate,au început să pătrundă în universul divertismentului de masă,prin televiziuni,iar rezultatul este dezastruos,cu toate că unii îl denumesc solemn”cultură de masă”.

Oamenii de cultură,intelectualii de la noi ,trebuie să înţeleagă că într- un sistem democratic,oamenii obişnuiţi nu sunt neobişnuit de înţelepţi,dar experienţa lor tinde să îi facă să posede un simţ practic foarte bine dezvoltat.Aceşti oameni constituie fundamentul capitalismului burghez în formare,iar pe acest fundament au fost clădite societăţile democratice moderne din Europa şi S.U.A.În sfera culturală,energiile revoluţiei de la noi de implementare a capitalismului şi democraţiei în mentalul creatorilor de artă trebuiesc canalizate în direcţia a ceea ce se numeşte globmodernul,care respinge fostul postmodernism.Astfel, trecerea de la cultura realismului socialist ,ce mai persistă în arta românească, la cultura globmodernismului care promovează o reîntoarcere la modernsmul exprimat prin noi forme de abordare a realităţii se face anevoios.Motivul? Mentalitatatea formată în 50 de ani de dictatură comunistă.Mai este o cauză.Profesorii care redactează manualele şcolare sunt formaţi la “şcoala”realismului socialist făcând ca această boală să “viruseze”manualele şi de aici trece la elevi.Generaţii întregi vor purta cu ele această mentalitate care ani buni va frâna societatea nostră în mersul ei spre democraţia capitalistă autentică.

Această“boală“,de care vorbeam mai sus, întrepătrunsă  cu non-arta promovată de televiziunile private, a dus în prezent la scăderea ştachetei calităţii culturii de masă.Este important să înţelegem că în această nouă fază a gândirii unor scriitori şi artişti din toate domeniile i-a condus să accepte calm anunţul lui Nietzsche că Dumnezeu este mort,în ciuda faptului că după 1989 bisericile s-au înmulţit.În aceste condiţii aceşti artişti care-şi spun liberi cugetători au tras concluzia nietzscheană că,dacă nu cred în Dumnezeu,totul este permis.

Pentru a prospera România necesită mai mult decât oameni cu înţelepciune practică-ea are nevoie totodată de energiile imaginaţiei creatoare exprimate în religie şi artă.Un rol crucial în existenţa tuturor românilor ,la fel ca în existenţa tuturor fiinţelor umane din toate timpurile,îl joacă trăirea într-o lume care posedă un înţeles transcendental,o lume în care existenţa omului are sens.Nimic nu este mai dezumanizator,mai capabil de a genera criză,decâr sentimentul omului că viaţa sa este un fenomen fără sens într-o lume fără sens.Aşa cum s-a întâmplat în regimul trecut,comunist,ideologia ne vorbea de o societate a paradisului la care nimeni şi niciodată nu a ajuns.P.C.R creease o lume iluzorie pentru un viitor iluzoriu.La această propagandă au contribuit şi unii scriitori de azi incluşi de Alex Ştefănescu în iluzoria sa istorie a literaturii.

Societatea românească capitalistă de astăzi are două faţete: economia de piaţă care a creat o lume ce duce la prosperitate materială-ceea ce societatea socialistă a dus la pauperizarea populaţiei.cealaltă faţetă,duce spre rău,societatea ,şcoala românească au devenit din ce în ce mai sărace în sens spiritual.Marea sarcină a intelectualilor români  este să pornească un război împotriva acestei sărăcii spirituale.Prăbuşirea socialismului,însoţită de recunoaşterea meritelor economiei de piaţă,ne oferă o minunată ocazie de a ne gândi cu seriozitate la o asemenea campanie.Numai astfel,viitorul capitalismului în ţara noastră poate să fie asigurat.

Click to comment

Articole Populare