Atitudine

Idi Amin, Bokassa şi… Voronin

Posted on

SOMNUL BUNULUI-SIMŢ naşte monştri

Aflăm, stupefiaţi, că, în loc să fie, câtuşi de cât, dacă nu intimidat, măcar mai… „discret” şi „reţinut” în acţiunile sale, după ce, pe străzile Chişinăului, din aprilie 2009, s-au înregistrat scene asemănătoare celor de pe „uliţele” statelor bananiere – dl preşedinte al invenţiei sovietice de stat („Republica Moldova”…?!), VLADIMIR VORONIN, dă ordin să fie audiat/anchetat…cine? – păi, evident, nu domnia sa, „generalissimul” neo (şi…”paleo-”!)-sovietic, autorul moral al crimelor din primăvara însângerată a Chişinăului… – ci, după firescul „locurilor şi timpurilor”, pe curajosul şi demnul primar al capitalei basarabene – pe dl Dorin Chirtoacă! Gata-gata să fie transformat în mucenic şi martir, acest inimos primar!

„În seara zilei de ieri, primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, a fost audiat din nou de către procurorii Procuraturii sectorului Centru, în dosarul legat de evenimentele din 7 aprilie a.c. Audierile au durat aproape 3 ore, după care primarul de Chişinău a făcut declaraţii pe marginea interogărilor de la Procuratură.

Dorin Chirtoacă a afirmat că a vorbit despre interceptările convorbirilor telefonice avute cu viceprimarul capitale, Vladimir Coteţ, difuzate în documentarul «Atac asupra Moldovei». «Toată înregistrarea nu are nicio legătură cu realitatea, iar convorbirea pe care am avut-o este una, iar ceea ce au difuzat unele posturi TV este cu totul altceva», a declarat primarul general, menţionând că a demonstrat şi procurorilor că înregistrările sunt rupturi din mai multe discuţii cu viceprimarul Vlad Coteţ, care a asigurat interimatul funcţiei de primar general pe perioada campaniei electorale.

«Am trecut în revistă şi acţiunile mele din ziua de 7 aprilie şi anume modul în care am acţionat pe parcursul zilei, din prima oră a dimineţii şi până la miezul nopţii», susţine Dorin Chirtoacă. Edilul capitalei le-a povestit procurorilor că s-a aflat, începând cu orele 13.00, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde, împreună cu Mihai Ghimpu şi liderii celorlalte partide de opoziţie a întreprins mai multe acţiuni pentru a încerca să liniştească manifestanţii, a calma spiritele şi de a-i chema pe protestatarii din preajma sediilor preşedinţiei şi parlamentului să se retragă în PMAN, iar seara a cerut să fie oprit acel protest. «Despre toate acestea am fost întrebat pas cu pas, oră cu oră, minut cu minut», a relatat primarul general după audierile de la procuratură.

Comentând dosarul în care e audiat primarul de Chişinău, avocatul acestuia, Ion Casian, a spus că el nu are temei juridic. «Nu sunt prezentate probe şi nici nu există astfel de probe, fiindcă faptele ce i se incriminează lui Dorin Chirtoacă în calitate de bănuit nu au avut loc», a declarat avocatul Ion Casian. De menţionat că Dorin Chirtoacă a depus cerere în instanţa de judecată împotriva posturilor de televiziune care au difuzat filmul respectiv, pentru calomnie, defăimare, lezarea imaginii şi difuzarea unor informaţii false.” (Comunicat de presă – Direcţia Relaţii Publice a Primăriei municipului Chişinău – 18 iunie 2009)

Nu comentăm (că nu e de comentat!) nimic din textul Direcţiei Relaţii Publice a Primăriei municipiului Chişinău – ci ne îngăduim nişte reflecţii… comparatiste.

***

Pe la 1970, în Uganda, exista un tiran-bufon, pe post de „preşedinte pe viaţă”: Idi Amin. Iată ce ne „povestesc” gazetele, despre seraficul „preşedinte pe viaţă”:

„Idi Amin – «tiranul bufon» – s-a făcut remarcat printr-o inepuzabilă serie de comportamente bizare. Ciudăţeniile sale au avut darul de a-l ţine în permanenţă în vizorul presei străine, comportamentul său excentric aducându-i o notorietate imensă. De exemplu, Amin vorbea despre el fiind «cuceritorul Imperiului Britanic», ajungând să se autodecoreze cu mai multe medalii militare britanice. Idi Amin s-a declarat gata să preia tronul Scoţiei şi a interzis în ţara sa purtarea fustelor mini şi difuzarea muzicii hippie. A fost acuzat de canibalism, circulând legende despre obiceiul dictatorului de a ţine capetele inamicilor (reali sau imaginari) ucişi în frigider, despre plăcerea de a oferi crocodililor trupurile victimelor omorâte sau despre admiraţia sa pentru Adolf Hitler. Avea cinci neveste şi câteva zeci de copii. A ţinut prima pagină a ziarelor atunci când i-a trimis preşedintelui american Richard Nixon o felicitare în care îşi exprima speranţa că acesta îşi va reveni repede după scandalul «Watergate». Amin s-a oferit mediator pentru pace în Irlanda de Nord şi obişnuia să spună că el ar trebui să fie liderul Commonwealth-ului, nu regina Elisabeta a II-a. Declaraţiile sale iraţionale şi desele izbucniri violente şi necontrolate au completat permanent portretul sângerosului dictator. Obsesia sa de a cuceri prin forţă Tanzania vecină i-a fost fatală, căci, în 1979, în urma unui contraatac al armatei tanzaniene (susţinută de refugiaţi ugandezi), Amin a fost obligat să abdice şi să se refugieze în exil. Idi Amin a murit în 2003, în Arabia Saudită. În 1999, într-un interviu, Amin declara că plăcerile sale zilnice sunt cântatul la acordeon şi lectura Coranului.”

Cam tot în aceeaşi vreme cu „bufonul cu frigiderul plin de duşmani” – într-un stat la fel de „democratic” – Congo – vieţuia un la fel de serafic tiran: Jean-Bedel Bokassa: ÎMPĂRAT HIPER-CREŞTIN!!! CEL DE-AL 13-LEA APOSTOL!!! Şi despre el, gazetele narează „numai de bine şi de foarte bine”:

„S-a născut în 1921, în sudul statului Congo. Făcea parte dintr-un trib de agricultori de la marginea junglei. Rămas orfan de mic, a fost crescut de rudele sale. Printre acestea se numărau şi înalţi reprezentanţi ai administraţiei centrale de la Kinshasa.
Ulterior, după o scurtă carieră în armată, susţinut de serviciile secrete franceze, organizează o lovitura de stat împotriva unchiului său. La scurt timp, se proclamă preşedinte pe viaţă. Este de notorietate susţinerea pe care a avut-o din partea lui D’Estaing, cu care organiza vânători grandioase, dar şi din partea americanilor, interesaţi în exploatarea zăcămintelor de uraniu şi diamante. Devine unul dintre cei mai cruzi dictatori şi supravieţuieşte numeroaselor încercări de lovitură de stat. Încă din timpul vieţii, se înscrie în rândul tiranilor sângeroşi ai omenirii. Cu toate acestea, Bokassa se declară, creştin fiind «Cel de-al 13-lea Apostol» şi cel mai apropiat prieten al Papei. Se proclamă chiar şi «împărat», în 1976, cheltuind, numai cu această ocazie, jumătate din bugetul ţării. În scurt timp, îşi pierde susţinerea externă, este înlăturat şi condamnat la moarte, fiind acuzat de crime şi chiar canibalism. Pedeapsa a fost comutată la presiunile Franţei în închisoare pe viaţă. Moare în 1996, în urma unui infarct. Acesta a fost
«ultimul împărat». Jean-Bedel Bokassa a avut 17 soţii şi cincizeci de copii recunoscuţi” (cf. ziarul Crişana, marţi 23 iunie 2009).

***

Vă veţi pune, probabil, întrebarea: „Ce legătură pot să aibă aceşti monştri din Africa, cu câtumai preşedintele civilizat, european Voronin?” Păi:

1. Pe de o parte, noi zicem că tot ar fi niscaiva asemănări… („frigiderul” lui Voronin este destul de plin de „viile efigii ale duşmanilor săi”, precum în cazul lui Idi Amin – nu suntem încă bine informaţi despre câtă poftă sclipeşte în ochii dlui „preşedinte pe viaţă” Voronin, când îşi ia micul dejun, cel puţin cu gândul, dacă nu şi cu fapta, îndreptat spre duşmanii săi…

Dl Voronin este, ca şi Idi Amin şi Bokassa, general, provenit din servicii secrete ale unui anume stat – şi susţinut de „foştii şi actualii săi colegi de breaslă” aidoma „fraţilor” săi din Uganda şi din Congo-ul anilor ’70.

Dl Voronin interzice sub ameninţarea armelor foarte multe lucruri interzice: dacă nu „purtarea fustelor mini şi difuzarea muzicii hippie”, atunci măcar ideea de „libertate” a muzicii, Internetului, a gândului, simţirii etc. – aşa că statele europene trebuie să se aştepte, cât de curând, la al doilea pas, logic şi compensatoriu, al tiranului-frate de mentalitate cu cei doi heruvi africani: „cântatul la acordeon şi lectura Coranului” – dacă se va putea, simultano-sincretic!)

2. Pe de altă parte, noi zicem că s-ar putea ivi, dintr-o premiză comună, consecinţe asemănătoare. Care este premiza comună? Am mai amintit-o, în articolele noastre precedente despre „Cazul Basarabia”: indiferenţa statelor civilizate faţă de evenimentele şi faţă de atitudinile dictatoriale şi faptele criminale ale unui tiran produc ÎNCURAJAREA, PÂNĂ LA DEMENŢĂ „VESELĂ”, A RESPECTIVULUI TIRAN!!!

Statelor din Vest ar trebui să le fie măcar un pic de ruşine, atât cu „intervenţionismul” lor preferenţial (când e vorba de petrol şi de finanţarea C.I.A., prin „culturile de maci”, se atacă Afghanistanul şi Iraq-ul, în numele „democratizării” cu forţa peste tradiţii şi cutume şi religii – când nu e vorba de interesele lor meschine şi urgente, nu intervin nicicum, nici măcar cu o părere de bun-simţ!

CHIAR DACĂ ESTE VORBA DE UN STAT DIN „FRĂŢIA” CREŞTIN-EUROPEANĂ – stat „frate cu un frate” – când nu se tem de „ursul” rusesc, ba chiar au „binecuvântarea”, pe bază de cine ştie ce promisiuni, se reped să sfâşie popoare nevinovate, tot în numele „civilizaţiei democraţiei”…când „ursul” mârâie, din interese de „tufe cu mu(O)re”, se retrag şi îşi întorc feţele, de parcă crimele de pe străzile Chişinăului, din aprilie 2009, ar fi reprezentat modelul şi culmile democraţiei! – cât şi cu meschinăria lor murdar-interesată (care ia forma, când le convine lor, a tăcerii „năpârcii celei surde” din Biblie!). „Uraniul şi diamantele”, plus „problema gazelor” – deasupra tuturor teoriilor demagogice despre “apărarea drepturilor omului”!

Chiar dacă lor nu le este ruşine (şi se vede asta cu ochiul liber!) – noi tot strigăm: „Să le fie ruşine statelor vestice (care, azi, fac parte dintr-o structură comună cu România – UNIUNEA EUROPEANĂ – ba chiar dintr-o „frăţie de luptă”- N.A.T.O!) – să le fie ruşine că, prin indiferenţa şi/sau meschinăria lor murdară, s-au făcut/se fac vinovate şi de apariţia, şi de triumful, şi de dăinuirea (NESTINGHERITĂ!) a unor monştri „mezozoici”, precum Idi Amin, Jean-Bedel Bokassa… dar şi Vladimir Voronin!

Dl Nixon s-a lăsat felicitat de Idi Amin, regina Elisabeta a II-a i-a permis să facă declaraţii abracadabrante, vis-à-vis de Marea Britanie – chipurile, pentru că dădea bine la presă, că nu mureau de foame, cu „circul” sinistru al lui Idi Amin, ziariştii „creştini”, care scriau despre „frigiderele” sinistrei paiaţe – Bokassa, are chiar mai mult şi mai pe faţă: „susţinerea (…) din partea lui D’Estaing, cu care organiza vânători grandioase, dar şi din partea americanilor, interesaţi în exploatarea zăcămintelor de uraniu şi diamante”.

De fapt, toţi aceşti monştri EXISTĂ, în istoria lumii, numai pentru că dictatorii-bufoni „făceau/fac linişte“, într-o zonă de interes ECONOMICO-POLITIC comun – anglo-americano-francez – dar nu numai!

Aşa au procedat „cruciaţii democraţiei mondiale” şi cu Nicolae Ceauşescu, cât au avut interese material-economice şi politice: regina Marii Britanii l-a plimbat cu caleaşca, preşedinţii SUA l-au vizitat şi pupat… Ne este scârbă, domnilor, de atâta machiavelism fără margini – şi fără măcar exasperarea „patriotică” a lui Niccolò Machiavelli! Această dublă măsură, această permisivitate „selectivă” – vor aduce în primul plan al istoriei, mereu, „idiamini”, “bedelibokaseli”, „voronini”!

Dacă toate crimele lumii vor fi măsurate, mereu, doar cu măsura buzunarului (ceva mai) gol (decât îndeobşte!) sau plin, al „cruciaţilor democraţiei” – însăşi noţiunea de „democraţie” se va demonetiza şi chiar va produce repulsie şi, atunci, să nu vă mire că tiranii siniştri ai lumii vor recomanda, iar şi iar, popoarelor lor „cuminţite” (cu „naganul” şi cu „cnutul”!), lectura „Mein Kampf”-ului dlui Adolf Hitler! Sau „producţiunile” sfinţilor Vladimir Ilici LENIN, Iosif Visarionovici Djugaşvili-STALIN („Staţia următoare, cu peronul pe stânga – «Vladimir PUTIN»!”)!

[Zău aşa, domnilor „cruciaţi ai democraţiei” – chiar şi atunci, iarăşi, vor fi acuzate de Holocaust tot statele mici şi fără „rude la Ierusalim” ? – pentru ca domniile voastre să scape, din nou, din toată „povestea” – albi ca helgea?! Vorba marelui fabulist român, Grigore Alexandrescu: „Se află vreo ţară, unde l-aşa-ntâmplare/ Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare./ Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,/ Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate” Chiar aşa?! „În vecii vecilor, (IDI) AMIN”…?!]

SOMNUL BUNULUI-SIMŢ naşte monştri cu mult mai groaznic-inimaginabili şi mai general-distructivi, decât SOMNUL RAŢIUNII!

Click to comment

Articole Populare