Jurnalul meu

Săptămâna patimilor

Posted on

 

 

amână mugurii să se deschidă :

se feresc de lumina asta-otrăvită

prin care se-nvârtejesc spinii

cununii Lui Crist

 

El înţelegea: nimeni

nu L-a-nţeles

 

a predicat pustiului din

Templu: vipere surde I se

prelingeau   – vâscos – peste

tălpi

 

atâta răceală – atâta

răceală

 

Cristul Iubirii n-a avut vreun

prieten  : doar cei ce învaţă să

silabisească Biblia de la

sfârşit spre-nceput – se

gudurau – rânjind – spre

Lumină

 

şi astăzi simt ce

simţea El atunci: carnea smulgându-ne

răutatea-nţelegerii

pe dos – cu-argumente

 

când se va coace Lumina

bunei-credinţe  – în arterele noastre – mârâind

a pagubă – ca nişte chiuvete-nfundate?

când – din Veşnic Pocalul de Aur – nu se va mai vărsa

picătură de sânge?

 

El stă pe gânduri: ele – de fapt – sunt

Crucea Lui

 

Eli, Eli…”

 

nu  – e doar întârziata repetiţie

a unui cor – grăbit spre

spectacolul Râpei Sublime

 

adevăratul concert nu are puse

afişe – dar – fără greş

săvârşitu-s-a

 

împlinit este miezul în meri

chiar înainte ca mugurii să-şi

astâmpere frica vădirii

Click to comment

Articole Populare