Jurnalul meu
Poate… în Imperia
– Singurul, s-a trezit
într-un vis înspumat
fără să poată mărturisi
simetria îmbrăţişărilor.
Transformase prototipul
pedepselor divine,
cu îmbinări-imitaţie,
în dat existenţial …
– Ştii ce? E deja mâine.
Hai, să ne vorbim!
Visul are totdeauna
braţele frânte
când ce vezi nu poţi să vezi
şi nici măcar nu poate fi
adevărat.