Jurnalul meu

Plexiglas – prin geamul poeziei

Posted on

strofe, cuvinte, imagini…

privesc prin ochii peştelui

lumea răsfirată în oglinda transparenţei

cioburile timpului se amestecă printre scoici

meduzele au plecat de mult

plutind spre alt ţărm

îndepărtat

*

frunzele se împrăştie roind în vânt

pe copaci egrete albe îşi zidesc destinul fără metafore

verdele s-a topit sub razele de ceaţă

stropii finţei se preling pe roua dimineţii

cocoşii cântă

slujitori ai clepsidrei cu ambrozii

*

buzele tânjesc

după cubul perfect… de zahăr

iubirea nu se poate oglindi decât în cercurile sufletului

cafeaua vorbeşte într-o limbă moartă

animalele plâng înroşind zăpada

nu mai are cine

să sape gropi

*

firele s-au întins peste goliciune

statuia trupului se tânguieşte lângă piedestal

cometele au acoperit cerul

eclipsa universului o dată la fiecare timp

sacralitatea unei grădini zburătoare

la câţiva centimetrii

deasupra oraşului plin de praf

pământul doarme

cufundată în negură, luna

se oglindeşte în el…

Click to comment

Articole Populare