Jurnalul meu
Ninge peste Negrileşti
Şi hotărât-a cerul să-ngheţe Valea Mare,
S-acopere şi prunii cu platoşe de-argint,
Iar genele pădurii s-adoarmă în uitare,
Visând la vara care îndoaie lanu-n vânt.
Omătul ne-mpresoară şi anul ăsta iară,
Acoperind haotic şi apă şi pământ,
Sub mantia cea albă, deşi e zi afară,
Încet-încet adoarme şi Negrileştiu-mi sfânt!