Jurnalul meu
Maraton
în dimineţile noastre
surâzătoare
privesc viaţa
aşa cum
Lumea
ar începe
cu noi
în curgerea zilelor
aproape identice
amestec speranţe cu gând îndrăznet
niciodată şovăielnic
cu paşi mici
înfrâng obstacole
şi-mi şterg sudoarea frunţii
numărând secundele
pe cărări de lumină
doar apropierea serii
ne adună
şi ne leagă strâns respiraţiile
într-o îmbrăţişare
care ne dă puterea
să continuăm
acest maraton.