Jurnalul meu

În trena toamnei mele, un licăr de iubire

Posted on

 


Ascunde-mă în gândul tău, iubite!

Ascunde-mă în gândul tău, iubite
Culege-mă din freamătul pădurii
Sărută-mi cerul frunţii obosite
Şi poposeşte lin, în colţul gurii…

 

Nu-mi lăsa urme de pelin pe buze
Ci dă-mi aroma fragilor de munte
Veşnic pribeag prin ruginiu de frunze
Opreşte-te pe tâmplele-mi cărunte.

 

Ascunde-mă de vuietul sălbatic
Al vântului ce-mi biciuie azi visul
Rămas în colţu-acela, singuratic,
Şi ocolind cu-nverşunare-abisul…

 

Acoperă-mă cu iubirea-ţi lină
Dă-mi veşnicia clipelor vrăjite
Învăluie-mă-n în unda de lumină
Şi-ascunde-mă în gândul tău, iubite…

 

 

 

În trena toamnei mele…

Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.

 

Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.

 

Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.

 

Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…

 

 

Aşterne-mi linişti,  frunză ruginie

Aşterne-mi linişti, frunză ruginie
Când dai sărutul tău, sfinţit de toamnă,
Pământului mustind… eşti tristă, doamnă,
Prin  fald de neguri rătăcind pustie…

 

Dezmiardă-te în limpezimi de ape
Drumeag făcându-ţi printre stânci rebele
Pribege vânturi ascunzând sub pleoape
Zăvoaie triste fără menestrele…

 

Aşterne-mă cu tine-n pace lină
Adie-mă în suflet cu iubire
Îmi scaldă visu-n nopţi cu lună plină
Şi-al meu cuvânt din stih, în nemurire.

 

Dăruie-mi gând curat în prag de seară
Tot ce-i frumos şi bun în mine-nvie
Şi-ascunde-mă în strune de vioară
Aşterne-mi linişti, frunză ruginie.

 

Eşti suverană-ntr-un regat de-aramă
Şi-n unduiri de vânt îţi legeni trupul
Azi eşti veşmântul meu, mâine-maramă
Nu lăsa frigul să-mi pătrundă lutul…

 

Click to comment

Articole Populare