Jurnalul meu
Depresie
Trosnesc nebune lemnele în sobǎ,
eu stau la geamul îngheţat,
un fulg se lasǎ lin purtat
de vânt,
în paşi de vals,
în paşi de dans
s-a aşezat…
privesc prin geamul îngheţat
şi totu-mi pare încremenit
se mişcǎ-n dansul nesfârşit
doar fulgii…
din nou aud un lemn scrâşnind
priveliştea de-afarǎ mǎ îngheaţǎ,
deşi privesc prin geam.
“Primiţi colindǎtori?”
Visez?
“Primim!”
Dar glasul meu îmi e strǎin.
Se scurge-un lin cântat în casǎ,
“Colinda voastrǎ-a fost frumoasǎ!”
Şi iar îmi pare un strǎin.
Printre steluţele-ngheţate
zǎresc copii
sunt veseli foc
parc-aş dori sǎ intru-n joc,
dar stau,
la geamul îngheţat.