Jurnalul meu
cuvintele se cern pe alb
dincolo de margini în abis
ţipătul lung al păsării
apropie şi sparge întunericul
doar ondulaţia sunetului
ascunde-n vibraţii zborul
neîmplinite simetrii de umbre
împart lumina-n franjuri colorate
în gânduri se nasc sărbători
cu volute de cântec în palme
cuvintele se cern pe alb
îmbătrânite de izul romantic
din perdeaua de fluturi
muţi de mirare
numai sufletul meu exultă
iese din corp şi se arată
cu o aură scrisă pe frunte
cerc polar
încărunţit de timp
desprind cu ochii aerul
vălurit pe mantiile nopţii
şi-i dau frigului o parte din cer
rup durerea din cuvinte
o aşez pe buzele versului
şi bucur faţa imaculată a hârtiei