Jurnalul meu
Adieri de gând VII
pastel
deasupra-mi norii vineţi
se-opriseră din umblet
şi-un fulger ca un şarpe
sări din dosul Lunii
şi mi se-nfipse-n în suflet
deprinderi
femeia îşi turna
din coşul palmei
apă peste gleznă
şi-şi curăţa lumina
ascunsă-n albul cărnii
de cojile de beznă
lupta contrariilor
finalul luptei-i ca-nceputul
şi sfârşitul
unui vers
o dată-nvinge ura
apoi iubirea-nvinge
şi invers