Mai cheamă prieteni, depunctaţi-mă că e timp.
Uite... tocmai mi-am dat singur nota 1, să mai scad puţin pulsul unora. A mers!!!!! Nu eram convins că mă pot nota singur. Editorii pot confirma la o adică.
Sfatul meu: adunaţi-vă cu toţii şi punctaţi-vă cu 5 până în 25.

Pentru semnul de împărtăşire a normalităţii.
Observ că onorabilul şi-a sters comentariul care l-a iscat pe al meu... hal de etică şi asumare a propriului cuvant!

Apreciez vigilenţa si buna intenţie a administraţiei.
Îmi cer scuze celui care a scris comentariul şters, l-am acuzat pe nedrept.
Mă gândesc totuşi... nu cumva era mai bine să rămână acolo acel comentariu? Să poată vedea şi alţii prin ce metode îşi apără unii slăbiciunea propriilor texte.

Nu apreciez eu ce comentarii trebuie şterse, domnule Ovidiu Oto, eu nu am solicitat ştergerea nici unui comentariu şi chiar sunt adeptul rămânerii lor acolo unde au fost postate.

Admin: acesta este un concurs pentru începători? Nu am ştiut asta, aştept răspuns.
Dacă este pentru începători, consideraţi-mă vă rog retras din concurs.

Aşa am crezut şi eu, nu am văzut nicăieri informaţia că ar fi pentru începători. Totuşi am pus întrebarea direct la sursă, nu puteam să exclud că poate fi ceva care îmi scapă, fiind nou venit pe site.
Mulţumesc şi pentru readăugarea irefutabilei dovezi de îndemanare poetică şi, cum nu, de decriptare infailibilă a straturilor bietului meu text.

Încerc mai multe moduri şi niveluri de exprimare, dar nu pentru a-mi căuta un curent în care să mă încadrez, sunt străin de o aşa dorinţă. Sunt însă cititor constant de poezie şi mă las tentat uneori de mici experimente. Iar acesta este şi primul meu poem fără punctuaţie! De ce să nu mă înscriu cu un astfel de experiment în concurs??
În a cincea strofă doar am finalizat ideea erodării individului trofic uman, am împins-o pană la disoluţia totală. Fără aceasta, individul ar fi rămas nepedepsit, iar pedeapsa mea se numeşte uitare. Când mă voi distanţa suficient de acest poem, îmi voi aminti comentariul Dvs. şi voi vedea ce am de făcut.
Mulţumesc mult, cu apreciere şi stimă.

Se centrează pe cele trei strofe mediane. Intrarea în poem oferă indicaţii scenice şi lansează bumerangul meditaţiei/introspecţiei, finalul arată întoarcerea bumerangului.
Dacă nu aţi găsit rezoluţie în sensul rezolvării ca act deliberativ şi nici în înţelesul de dimensiune a imaginii, veţi fi găsit probabil rezoluţie în sens cvasimedical. Aşa ceva nu ar fi deloc greşit, îndemnul "ia-mă cât ard" exact asta face, afirmă disponibilitatea şi, în egală măsură, trage semnalul de alarmă: arderea nu e infinită, deja "bruma intră/în cucuvele", timpul e drămuit! Evident, e vorba despre o anume ardere.
Mai mult nu voi explicita acest poem, şi asa este prea mult. Dvs., domnule Aurel Conţu, sunteţi scriitor şi ştiţi prea bine că un text publicat trebuie să grăiască prin el însuşi, nu trebuie "livrat" de către autor împreună cu "manualul de utilizare". Faptul că nu v-a convins acest poem nu înseamnă că el nu se adresează cuiva.
Aştept cu mult interes părerea Dvs. despre celelalte poeme postate de mine.