Dacă ne vom întâlni
n-are rost să-mi spui ceva frumos
spune-mi că te însoţeşti cu vântul
că-i iubeşti morile.

Dacă vrei poţi vedea morile de apă
stau tot timpul pe râu
păzesc să nu-mi caute stelele-n vise,
mirat de ce lumină se face dimineaţa-n gânduri.
Apoi mă risipesc lângă tine pe drumuri
plecăm în nestatorniciile vremii
hotărâţi să ajungem la marginile cerului
unde jură-mi că nu ne iubim mai mult
decât o impune dorinţa noastră de împrumut
îngenunchiaţi în iarba verde a serii.
Tu-mi ceri apoi să-ţi iau umerii, să-ţi iau mirosul
să te las ca pe un copac desfrunzit.

Eu beau singur iluziile
vâslesc cu ochii umbrele
tu, cu un surâs
îţi faci loc în mine.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza