îţi ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruţe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva fiinţe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se burduşeşte ca să ne strângă într-un singur loc
sub un clopot de cer se zbat norii
o luăm pe strada liniştii
nu ştim ce să ne mai spunem
lipim pământul cu sentimente
de-o veşnicie

TrackBack URI for this entry

Commentarii (4)

Subscribe to this comment's feed

Da,da!
scris de Vasile Durloi, 28 ianuarie, 2012

Nouă cine o să ne poarte tăcerile pe umeri?!...
Mi-a plăcut,"lipim pământul cu sentimente".

• 
• +0
• 
• 

mulţumesc
scris de Ottilia Ardeleanu, 28 ianuarie, 2012

pentru lectură şi semnul lăsat.

• 
• +0
• 
• 

...
scris de Mihaela Suciu, 28 ianuarie, 2012

Sună a singurătatre în doi. Poezia îmi place!

• 
• +0
• 
• 

mă bucur,
scris de Ottilia Ardeleanu, 28 ianuarie, 2012

Mihaela, mulţumesc frumos.

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza