o vegetaţie explozivă nerăbdarea
pe atunci paşii tăi cunoşteau un drum verde
împrumutat din mersul pământului
şerpuiau toate şi toate ieşeau dintr-o tăcere senzuală
ochi de copil aproape în neastâmpărul lor
atenţia din partea unei mâini de fluturi
te însufleţeau
săreai peste o nimica toată
pe ghizd o ciutură cu setea până-n buză
undeva un clopot
se străduiau să anunţe despre
o lume timpurie în care
ne pierdeam nechibzuit

pe unde s-au dus caii care alergau prin
mângâierile noastre

TrackBack URI for this entry

Commentarii (2)

Subscribe to this comment's feed

...
scris de Dorina Ciocan Neculce, 02 februarie, 2012

o lume timpurie prin care ne pierdeam...interesantă imagine de vis.

• 
• +0
• 
• 

Dorina Ciocan Neculce,
scris de Ottilia Ardeleanu, 02 februarie, 2012

mulţumesc pentru lectură şi remarcă.

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza