am noaptea rigidă- o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârşit
din plăcerea urcuşului
treptele pe care mă înalţ
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-şi joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-şi râdă de apucăturile lor
dar şi plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând

.

era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăţi
şi-mi puteam pipăi sufletul
prin cuvinte mărturisite în şoaptă


tu mă ştii femeie
nu mă pot lipsi de tine
chiar dacă aş avea punctul de sprijin
de care să proptesc pârghia
nopţii de veghe.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (1)

Subscribe to this comment's feed

candelabru
scris de aliosa igor, 31 ianuarie, 2012

Titlul este de o frumusete profunda,dupa parerea mea,cititor de poezie si dupa gustul meu. Cred ca atinge acea maiestrie a unui candelabru ce isi aprinde pe rand luminile...incat sa ne sfiim de rautatile din noi si sa ne lepadam de ele...
Nu stiu daca acel "femeie" este pura invocatie sau doar fascinatie literara,
oricum, nu stirbeste desavarsirea strofei si nici nu dezechilibreaza "propteaua".
A fost o incantare de seara.
Cu consideratiune,
Igor

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza