„Poezii româneşti alese – Selected Romanian Poems”,2009, Cavallioti,Bucureşti ediţie bilingvă
Mai deunăzi am primit prin poştă un colet din Statele Unite. Expeditor, Adrian Şoncodi, din Dallas, Texas, SUA. Deschizându-l, am dat cu ochii de o carte. Titlul acesteia: „Poezii româneşti alese – Selected Romanian Poems”. Ce poţi face cu o carte când o ai în mână? Desigur, să o răsfoieşti şi să te uiţi ce scrieri conţine. Aşa am făcut şi eu şi am fost încântat. I-am admirat coperta, i-am citit conţinutul, ba am deschis şi alte cărţi similare din biblioteca mea pentru a compara aceleaşi traduceri* din limba română. Nu am lăsat-o din mână vreo două ore, recitând deseori în şoaptă o strofă pe care am memorat-o foarte repede: „Descend, my stellar prince so kind,/ Along a soft ray gliding,/ Pervade the castle and my mind,/ Light to my life providing!/”.
Cred că nu mai este necesar să amintesc după versurile cărui mare poet român era făcută traducerea şi cum se numeşte poemul! Aceea carte trimisă aici la Sydney, în Australia, de un conaţional de-al meu, român-european, stabilit pe continentul american „îmi lumina viaţa” cu cât intram mai adânc în lectura versurilor. Acolo m-am întâlnit cu Eminescu, cu Coşbuc, cu Minulescu, cu Bacovia, cu Blaga şi cu Barbu. Acolo, în volum, erau poezii alese ale acestor mari poeţi români... publicate bilingv în română şi în engleză. Traducere impecabilă! Traducător, Adrian Şoncodi! Şi astfel am realizat că prin aceea trimitere poştală, poezia românească circula pe trei continente...
De domnul Şoncodi mai auzisem şi îi admirasem scrierile. În urmă cu un an găsisem în căsuţa redacţiei Agero, un email, în care autorul ne oferea spre publicare poemul „Luceafărul” în limba engleză. Mi-am aruncat ochii, atunci, peste traducere şi de la primele strofe... mi-am dat seama că are substanţă şi valoare. Desigur că „The Evening Star” a fost publicat imediat în „paginile” revistei după care am luat legătura prin poşta electronică cu autorul. Vroiam să-l cunosc, să ştiu mai multe despre domnia sa. Am aflat că anul acesta a împlinit 50 de ani, că a plecat din Bucureşti în 1990 pentru a se stabili împreună cu familia în Texas, la Plano, o suburbie a marii metropole Dallas. În tinereţe a fost înclinat mai mult spre matematică dar până la urma s-a orientat spre o carieră tehnică absolvind Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti în 1984. De profesie este inginer de software specializat în telecomunicaţii. În timpul liber se ocupă cu multă dăruire de literatură.
Scrisem în urmă cu câteva luni un articol intitulat „ Păcatul traducerilor neprofesionale” în care criticam (zic eu!) obiceiul unor poeţi români contemporani – unii cu o necontestată valoare – care pentru a câştiga notorietate se dădeau pe mâna unor emigranţi români stabiliţi prin diferite ţări ale lumii, pentru a le traduce „opera”. Aceşti pseudo-traducători, care după câţva ani de stat în occident, româneşte uitaseră, iar „occidentaliteşte” nu învăţaseră, făceau mai multă pagubă decât bine celor pe care „îi traduceau”. Adrian Şoncodi, este o excepţie de la această critică. Chiar dacă nu îl cunoscusem până de curând, după ce i-am citit traducerile mi-am dat seama că nu este doar un simplu traducător, cum cu modestie se intitulează, ci un poet talentat, un poet de limbă engleză, un bun cunoscător al ambelor limbi. Mi-am dat seama că foloseşte pentru traduceri cuvinte şi expresii pe care numai un om de litere, un om cu pregătire solidă în studiul limbii, o poate face.
Am amintit mai sus că am comparat poeziile traduse de domnul Şoncodi cu alte poezii similare traduse de nume sonore şi bine cunoscute. Pot enumăra aici pe talentaţii Leon Leviţchi, Andrei Bantaş, Dimitrie Cuclin, Petre Grimm, Roy McGregor-Hastie, Sylvia Pankhurst, Corneliu M. Popescu, Adrian G. Săhlean sau Brenda Walker, traducători care au căştigat pe parcursul timpului notorietate, aprecieri şi mare admiraţie din parte citiorilor de limbă engleză. Mi-am amintit cum îl „plângea” presa engleză pe tânărul Corneliu M. Popescu, când a murit la numai 19 ani la cutremurul din 1977. Până la aceea vârstă lăsase literaturii de limbă engleză, precum nimeni altul până atunci, traduceri de seamă ale operei marelui Eminescu. Să nu credeţi că occidentalii nu sunt sensibil şi nu vor să ştie de cultura şi literatura română. Atunci când le oferim „produse” de valoare, pe înţelesul lor, ne admiră şi ne comentează pozitiv. Totul este să ne facem cunoscuţi şi acest rol revine în special traducătorilor şi desigur producţiilor literare de valoare. Am comparat deci traducerile lui Adrian Şoncodi cu alte traduceri făcute de nume consacrate enumărate mai sus şi mi-am dat seama că acesta poate să stea oricând pe podiumul traducătorilor de elită.
Dar sa revenim la carte. „Poezii româneşti alese – Selected Romanian Poems”, a apărut în 2009, la editura Cavallioti, din Bucureşti, în format A5 şi un conţinut de 182 de pagini. Coperta şi grafica volumului: Marta Şoncodi. O bucurie pentru minte şi suflet. O carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui român stabilit în lumea vorbitoare de limbă engleză, mai ales pentru a o etala şi celor care nu conosc în profunzime minunata literatură românească.
-----------------------------------------
* Mă refer la volumul „Eminescu – Poezii – Poems”, ediţie bilingvă, editura Teora, Bucureşti, 1999, tradus de Leon Leviţchi şi Andrei Bantaş
De domnul Şoncodi mai auzisem şi îi admirasem scrierile. În urmă cu un an găsisem în căsuţa redacţiei Agero, un email, în care autorul ne oferea spre publicare poemul „Luceafărul” în limba engleză. Mi-am aruncat ochii, atunci, peste traducere şi de la primele strofe... mi-am dat seama că are substanţă şi valoare. Desigur că „The Evening Star” a fost publicat imediat în „paginile” revistei după care am luat legătura prin poşta electronică cu autorul. Vroiam să-l cunosc, să ştiu mai multe despre domnia sa. Am aflat că anul acesta a împlinit 50 de ani, că a plecat din Bucureşti în 1990 pentru a se stabili împreună cu familia în Texas, la Plano, o suburbie a marii metropole Dallas. În tinereţe a fost înclinat mai mult spre matematică dar până la urma s-a orientat spre o carieră tehnică absolvind Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti în 1984. De profesie este inginer de software specializat în telecomunicaţii. În timpul liber se ocupă cu multă dăruire de literatură.
Scrisem în urmă cu câteva luni un articol intitulat „ Păcatul traducerilor neprofesionale” în care criticam (zic eu!) obiceiul unor poeţi români contemporani – unii cu o necontestată valoare – care pentru a câştiga notorietate se dădeau pe mâna unor emigranţi români stabiliţi prin diferite ţări ale lumii, pentru a le traduce „opera”. Aceşti pseudo-traducători, care după câţva ani de stat în occident, româneşte uitaseră, iar „occidentaliteşte” nu învăţaseră, făceau mai multă pagubă decât bine celor pe care „îi traduceau”. Adrian Şoncodi, este o excepţie de la această critică. Chiar dacă nu îl cunoscusem până de curând, după ce i-am citit traducerile mi-am dat seama că nu este doar un simplu traducător, cum cu modestie se intitulează, ci un poet talentat, un poet de limbă engleză, un bun cunoscător al ambelor limbi. Mi-am dat seama că foloseşte pentru traduceri cuvinte şi expresii pe care numai un om de litere, un om cu pregătire solidă în studiul limbii, o poate face.
Am amintit mai sus că am comparat poeziile traduse de domnul Şoncodi cu alte poezii similare traduse de nume sonore şi bine cunoscute. Pot enumăra aici pe talentaţii Leon Leviţchi, Andrei Bantaş, Dimitrie Cuclin, Petre Grimm, Roy McGregor-Hastie, Sylvia Pankhurst, Corneliu M. Popescu, Adrian G. Săhlean sau Brenda Walker, traducători care au căştigat pe parcursul timpului notorietate, aprecieri şi mare admiraţie din parte citiorilor de limbă engleză. Mi-am amintit cum îl „plângea” presa engleză pe tânărul Corneliu M. Popescu, când a murit la numai 19 ani la cutremurul din 1977. Până la aceea vârstă lăsase literaturii de limbă engleză, precum nimeni altul până atunci, traduceri de seamă ale operei marelui Eminescu. Să nu credeţi că occidentalii nu sunt sensibil şi nu vor să ştie de cultura şi literatura română. Atunci când le oferim „produse” de valoare, pe înţelesul lor, ne admiră şi ne comentează pozitiv. Totul este să ne facem cunoscuţi şi acest rol revine în special traducătorilor şi desigur producţiilor literare de valoare. Am comparat deci traducerile lui Adrian Şoncodi cu alte traduceri făcute de nume consacrate enumărate mai sus şi mi-am dat seama că acesta poate să stea oricând pe podiumul traducătorilor de elită.
Dar sa revenim la carte. „Poezii româneşti alese – Selected Romanian Poems”, a apărut în 2009, la editura Cavallioti, din Bucureşti, în format A5 şi un conţinut de 182 de pagini. Coperta şi grafica volumului: Marta Şoncodi. O bucurie pentru minte şi suflet. O carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui român stabilit în lumea vorbitoare de limbă engleză, mai ales pentru a o etala şi celor care nu conosc în profunzime minunata literatură românească.
-----------------------------------------
* Mă refer la volumul „Eminescu – Poezii – Poems”, ediţie bilingvă, editura Teora, Bucureşti, 1999, tradus de Leon Leviţchi şi Andrei Bantaş
Notă: Pentru cei interesaţi, cartea se poate comanda on-line la adresa: http://www.cavallioti.ro/index.php?categorie_id=12
Slavco Almăjan, Faptele imaginarului, Panciova / Serbia, Editura Libertatea, 2005 
Rodica Elena Lupu - Voi trai clipa... - editura Anamarol, Bucuresti 2007
...un volum de lirică dedicat sărbătorilor de iarnă, ce vorbeşte de la sine despre generozitate, altruism, bunătate, bucurie; noţiuni şi sentimente definind Marea Sărbătoare a Naşterii...
